8 definiții pentru zimțuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIMȚUIT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat, zimțat. – V. zimțui.

ZIMȚUIT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat, zimțat. – V. zimțui.

zimțuit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: zimțui] 1-2 Zimțare (1-2).

zimțuit2, ~ă a [At: SĂM. II, 18 / Pl: ~iți, ~e / E: zimțui] 1-2 Zimțat2 (1-2).

zimțuit, -ă adj. (despre piese, unelte etc.) Care are zimți; care este crestat, zimțat. • pl. -ți, -te. /v. zimțui.

ZIMȚUIT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat. Luciul zimțuit al secerii scrîșnește, șuieră, fulgeră-n soare, doboară-n pale holdele aurii. SANDU, D. P. 37. ◊ Fig. Coama vinătă, zimțuită a Pietrosului. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ Fig. Care este (sau pare) zdrențuit. Purta un joben cenușiu, o lavalieră, o redingotă a cărei culoare era un mister, pantaloni adine zimțuiți la glezne. SADOVEANU, O. VIII 152. De ce? mă întrebă el ridicînd spre mine fruntea pe care sta zimțuit în neregulă păru-i buhos. id. ib. 122.

ZIMȚUIT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat. – V. zimțui.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZIMȚUIT adj. crestat, dințat, zimțat, (rar) zimțos. (Roată ~.)

ZIMȚUIT adj. crestat, dințat, zimțat, (rar) zimțos. (Roată ~.)

Intrare: zimțuit
zimțuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zimțuit
  • zimțuitul
  • zimțuitu‑
  • zimțui
  • zimțuita
plural
  • zimțuiți
  • zimțuiții
  • zimțuite
  • zimțuitele
genitiv-dativ singular
  • zimțuit
  • zimțuitului
  • zimțuite
  • zimțuitei
plural
  • zimțuiți
  • zimțuiților
  • zimțuite
  • zimțuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zimțuit, zimțuiadjectiv

  • 1. Cu zimți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luciul zimțuit al secerii scrîșnește, șuieră, fulgeră-n soare, doboară-n pale holdele aurii. SANDU, D. P. 37. DLRLC
    • format_quote figurat Coama vînătă, zimțuită a Pietrosului. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
    • 1.1. figurat Care este (sau pare) zdrențuit. DLRLC
      • format_quote Purta un joben cenușiu, o lavalieră, o redingotă a cărei culoare era un mister, pantaloni adînc zimțuiți la glezne. SADOVEANU, O. VIII 152. DLRLC
      • format_quote De ce? mă întrebă el ridicînd spre mine fruntea pe care sta zimțuit în neregulă păru-i buhos. SADOVEANU, O. VIII 122. DLRLC
etimologie:
  • vezi zimțui DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.