8 definiții pentru zimțuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZIMȚUIT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat, zimțat. – V. zimțui.
ZIMȚUIT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat, zimțat. – V. zimțui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zimțuit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: zimțui] 1-2 Zimțare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zimțuit2, ~ă a [At: SĂM. II, 18 / Pl: ~iți, ~e / E: zimțui] 1-2 Zimțat2 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zimțuit, -ă adj. (despre piese, unelte etc.) Care are zimți; care este crestat, zimțat. • pl. -ți, -te. /v. zimțui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZIMȚUIT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat. Luciul zimțuit al secerii scrîșnește, șuieră, fulgeră-n soare, doboară-n pale holdele aurii. SANDU, D. P. 37. ◊ Fig. Coama vinătă, zimțuită a Pietrosului. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ Fig. Care este (sau pare) zdrențuit. Purta un joben cenușiu, o lavalieră, o redingotă a cărei culoare era un mister, pantaloni adine zimțuiți la glezne. SADOVEANU, O. VIII 152. De ce? mă întrebă el ridicînd spre mine fruntea pe care sta zimțuit în neregulă păru-i buhos. id. ib. 122.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZIMȚUIT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat. – V. zimțui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZIMȚUIT adj. crestat, dințat, zimțat, (rar) zimțos. (Roată ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZIMȚUIT adj. crestat, dințat, zimțat, (rar) zimțos. (Roată ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zimțuit, zimțuităadjectiv
-
- Luciul zimțuit al secerii scrîșnește, șuieră, fulgeră-n soare, doboară-n pale holdele aurii. SANDU, D. P. 37. DLRLC
- Coama vînătă, zimțuită a Pietrosului. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
- 1.1. Care este (sau pare) zdrențuit. DLRLC
- Purta un joben cenușiu, o lavalieră, o redingotă a cărei culoare era un mister, pantaloni adînc zimțuiți la glezne. SADOVEANU, O. VIII 152. DLRLC
- De ce? mă întrebă el ridicînd spre mine fruntea pe care sta zimțuit în neregulă păru-i buhos. SADOVEANU, O. VIII 122. DLRLC
-
-
etimologie:
- zimțui DEX '09 DEX '98 DLRM