ZONĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

zonă¹ sf [At: GHEOGRAFIE, 11 / V: (reg) zoană / Pl: ~ne, (înv) ~ni / E: fr zone] 1 (Șîs ~ climatică) Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. 2 (Ast) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 3 Porțiune dintr-o întindere, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 4 (Îs) ~ de influență Spațiu sau domeniu în cadrul căruia se exercită influența cuiva sau a ceva. 5 (Îs) ~ liberă Parte din teritoriul unui stat, de obicei situată în porturi, care nu este supusă aplicării legilor vamale. 6 (Sil) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. 7 (Pex) Porțiune de teritoriu supusă unui regim special. 8 (Pex) Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economico-financiar Si: sector. 9 (Pex) Spațiu de operații militare. 10 Porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixează piloților pentru un exercițiu aerian. 11 Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economico-financiar. 12 (Teh) Segment al furnalului. 13 (Olt; Mun; îf zoană) Fâșie de teren (acoperită cu iarbă) care însoțește șoseaua. 14 (Gmt; și înv; îs ~ sferică) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 15 (Fiz) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune.

zonă s.f. 1 (geogr.; și zonă climatică) Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice, fiind caracterizate de o climă specifică. Sînt învățat cu mesele frugale De cînd trăiam în zona temperată (TOPÎR.). ◊ Zonă arctică v. arctic. Zonă ecuatorială v. ecuatorial. Zonă polară v. polar. Zona temperată v. temperat. Zonă toridă v. torid. 2 (astron.) Fiecare dintre părțile cerului care corespunde uneia din cele cinci zone climatice ale Pămîntului. 3 Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. Aceasta este o zonă petroliferă. ◊ Zonă de halaj = drum de halaj. Zonă litorală v. litoral. Suprafață delimitată de teren din teritoriul unui oraș sau al unei comune, căreia i se atribuie o anumită întrebuințare. ◊ Zonă verde v. verde. ♦ Porțiune din suprafața uscatului, a vegetației și climei, din adîncimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. ◊ Zonă de cementație v. cementație. Zonă neritică v. neritic. Zonă pelagică v. pelagic. Zonă periglaciară v. periglaciar. Zonă seismică v. seismic. ♦ (silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. ♦ (milit.) Spațiu de operații militare. Au mai fost arestați încă patru oameni... tot în zona frontului (REBR.). ◊ Zonă demilitarizată v. demilitarizat. Zonă neutră v. neutru. Zonă tampon v. tampon. ♦ spec. Porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloții. ♦ Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. ◊ Zonă defavorizată v. defavorizat. ♦ (inform.) Parte a memoriei centrale care înregistrează un număr oarecare de cuvinte, destinate unei întrebuințări preferențiale. ♦ (tehn.) Denumire a unor părți din furnal. ♦ fig. Întindere, extensiune a ceva. Tînărul însă, puțin cam stîngaci, a voit să știe în ce zonă a ficțiunii crește această floare (CĂL.). ◊ Zonă de influență = întindere, spațiu sau domeniu în cadrul căruia se exercită o influență a cuiva sau a ceva. Zona ei de influență nu putea îngloba decît un număr restrîns de cititori (E. LOV.). ♦ Arie, regiune a corpului. 4 (bot.) Zonă generatoare = inel de celule ale meristemului, situat în rădăcinile și tulpinile plantelor, care, prin diviziuni continue, îngroașă organele plantei. Zonă piliferă v. pilifer. 5 Zonă monetară = grupare de țări ale căror monede sînt legate de valuta uneia dintre ele, mai puternică din punct de vedere economic și politic, care se caracterizează prin stabilirea unui curs fix între monedele țărilor membre, prin concentrarea rezervelor valutare și a operațiilor financiare externe ale țărilor la băncile din țara cu valuta principală, prin aplicarea aceluiași regim valutar etc. 6 Zonă liberă = parte din teritoriul unui stat, de obicei situată în porturi, care nu este supusă aplicării legilor vamale. 7 (geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 8 (fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. ◊ pl. -e. /<fr. zone, lat. zōna, -ae, it. zona.

ZONĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinații determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

ZONĂ, zone, s. f. 1. (De obicei urmat de determinări arătînd felul, caracterele etc.) Porțiune dintr-o întindere, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive sau a unor împrejurări speciale. [Pasteur] se întrebă dacă în atmosferă nu se găsesc zone fecunde și zone sterile. MARTINESCU, P. A. 75. E o întreagă zonă de verdeață din ce în ce mai largă. BOGZA, C. O. 260. La masa lui, din fundul tavernei, punea la cale cu adevărată artă toate loviturile nocturne din zona portului. BART, E. 325. Zona litorală... formează ca un fel de soclu continental puțin înclinat în jurul coastelor. ANTIPA, P. 266. ♦ Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, limitate de poli, cercurile polare și cele două tropice și caracterizate prin climă, faună și floră specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului care corespund celor cinci diviziuni ale pămîntului. 2. (Geom.) Parte din suprafața unei sfere, limitată de două planuri paralele. 3. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. Interval de temperatură în care se produc transformări caracteristice unui material.

ZONĂ, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, limitate de poli, de cercurile polare și de tropice. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului care corespund celor cinci diviziuni ale pămîntului. 2. Porțiune dintr-o întindere delimitată pe baza unor caracteristici distinctive sau a unor împrejurări speciale. 3. Parte din suprafața unei sfere, cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. – Fr. zone.

ZONĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. ♦ Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Porțiune delimitată dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei împrejurări speciale. ♦ (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. ♦ Spațiu de operații militare; (av.) porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixează piloților pentru lucru în aer. ♦ Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. ♦ Întindere, extensiune a ceva. 3. Porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].

ZONĂ s. f. 1. Porțiune din suprafața uscatului, a vegetației și climei, din adâncimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafață delimitată de teren din teritoriul unui oraș, al unei comune. · (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. · Spațiu de operații militare; porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloții. · Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. · (inform.) Parte a memoriei centrale care înregistrează un număr oarecare de cuvinte, destinate unei întrebuințări preferențiale. · (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. · Întindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. 3. Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Porțiune din suprafața unei sfere între două planuri paralele. 5. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

ZONĂ ~e f. 1) Diviziune a globului pământesc, delimitată de poli, de cercurile polare și de tropice, care are trăsături climaterice proprii. ~ tropicală. 2) Porțiune dintr-un spațiu, caracterizată prin anumite particularități; centură. ~ de frontieră. 3) mat. Parte a unei sfere, cuprinsă între două planuri paralele. [G.-D. zonei] /<fr. zone, lat. zona

zonă f. 1. fiecare din cele 5 diviziuni mari ale pământului, coprinse între poli, cercurile polare și tropice, adică: zona toridă, două zone temperate și două zone glaciale; 2. spațiu de teren lung și îngust; 3. Geom. porțiunea suprafeței sferice coprinsă între două cercuri paralele.

*zónă f., pl. e (lat. zona, d. vgr. zóne, cingătoare). Geom. Secțiune cuprinsă între doŭă paralele ale uneĭ sfere. Geogr. Regiune cuprinsă între polĭ, cercurĭ polare și tropice: zona tóridă (între cele tropice), cele doŭă zone temperate (între cercurile polare și tropice) și cele doŭă zone glaciale (între polĭ și cercurile polare). Astr. Regiune a ceruluĭ. Spațiŭ de teren lung și îngust. Porțiune de teritoriŭ supusă unuĭ regim special.

zoană² sf vz zonă¹ corectat(ă)

zonă-tampon s. f. ◊ „[...] la câteva ore după semnarea documentelor finale ale acordului de dezangajare dintre Siria și Israel, în zona înălțimilor Golan, unitățile de observatori ai O.N.U. au încercat să ocupe, miercuri, zona-tampon dintre armatele siriană și israeliană.” Sc. 6 VI 74 p. 6. ◊ „[...] a continuat acțiunea de amplasare a unităților libaneze în zonele-tampon care separă părțile implicate în conflict.” I.B. 23 IV 84 p. 8 (din zonă + tampon)

zonă s. f., g.-d. art. zonei; pl. zone

zonă s. f., g.-d. art. zonei; pl. zone

zonă s. f., g.-d. art. zonei; pl. zone

ZONĂ s. 1. porțiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitată în spațiu.) 2. loc, regiune, teren, ținut. (Nu cunoaște bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, tărâm, teritoriu, ținut. (Se afla în ~e necunoscute.) 4. regiune, ținut, (înv.) oblastie, olat. (În ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zonă tropicală = tropice (pl.). 6. regiune, suprafață, teritoriu. (O ~ aridă.) 7. loc, spațiu. (Erau ~ pline cu apă.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (BOT.) zonă apicală = caliptră, piloriză, scufie. 10. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, sferă, tărâm. (~ de preocupări.)

ZONĂ s. 1. porțiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitată în spațiu.) 2. loc, regiune, teren, ținut. (Nu cunoaște bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, tărîm, teritoriu, ținut. (Se afla în ~e necunoscute.) 4. regiune, ținut, (înv.) oblastie, olat. (În ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zonă tropicală = tropice (pl.). 6. regiune, suprafață, teritoriu, (O ~ aridă.) 7. loc, spațiu. (Erau ~ pline cu apă.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. cadru, cerc, cîmp, domeniu, sector, sferă, tărîm. (~ de preocupări.)

ZONĂ porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom fixată pentru anumite activități în aer (aterizare, așteptare, acrobație etc.), sau în spațiul de desfășurare a unor operațiuni aeriene. Zonă de observare, în limitele căruia se execută observarea și descoperirea obiectivelor inamicului și activitățile desfășurate de acesta (sin. zonă de descoperire). Zonă de lucru, aflată la verticala terenului de zbor. Zonă de lansare, deasupra căreia urmează a se efectua lansarea parașutiștilor, a materialelor etc.^[1] corectat(ă)

batial, zonă∼ (ă),(engl.= bathyal zone) domeniu marin sau oceanic corespunzător taluzului sau povâr-nișului continental, la adâncimi cuprinse aproximativ între 200 și 2 000 m; adesea, domeniul b. este locul declanșării curenților de turbiditate și al instalării unor canioane submerse.

cimentare, zonă de ~, (engl. = cimentation, ~ zone) → alterare.