zvârcoli vr [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 291 / V: (îvr) ~rgoli, (înv) svâcoli, svâlc~ / S și: sv~ / Pzi: ~lesc, zvârcol / E: bg връгоия] 1 A se zbuciuma (5). 2 A se răsuci continuu în timpul somnului (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare) Si: a se frământa, a se neliniști, a se pârpăli, (reg) a se cioșmoli. 3 (Pex) A se învârti încolo și încoace Si: a se agita. 4 (Fig) A se zbuciuma (2).

A SE ZVÂRCOLI mă ~esc intranz. 1) A face mișcări bruște și convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate; a se smuci. 2) A se răsuci în așternut de neliniște. 3) A se mișca încolo și încoace (de neastâmpăr); a nu sta locului; a se frământa; a se agita. 4) fig. A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violență; a se neliniști; a se zbuciuma; a se îngrijora; a se frământa. /<bulg. vărgaljan

svâcoli v vz zvârcoli

svâlcoli v vz zvârcoli

svârcoli v vz zvârcoli

vârcoli [At: DOSOFTEI, V. S. mai 115^v/12 / V: ~rgo~, ~rguli / Pzi: ~lesc / E: bg връголия (5) cf vârcălui] 1 vr (Îrg; d. ființe) A se zvârcoli (1). 2 vr (D. ființe) A se răsuci (în mod repetat). 3 vr (Îvr; d. ființe; cu determinări locale) A se salva (zbătându-se). 4 vt (Îvr) A zdruncina. 5 vt (Reg; c. i. aluatul de pâine dospit) A pregăti pentru copt, rupând bucăți și dându-le forma dorită.

zvârgoli v vz zvârcoli

vîrcoli vb. IV. refl. (înv., reg.; despre ființe) A se zvîrcoli. Cum se vîrcolea în brațele mele! (C. NEGR.). • prez. ind. -esc. /cf. bg. връголия.

zvîrcoli vb. IV. refl. 1 A se zbate, a se răsuci, a face mișcări bruște, violente (de durere sau pentru a scăpa, a se elibera). Se zvîrcolea ca o șopîrlă călcată pe cap (CAR.). ◊ Expr. A se zvîrcoli ca în gură de șarpe v. gură. ♦ A se întoarce de pe o parte pe alta (în așternut) (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). Se zvîrcolea în patul lui (SADOV.). ♦ Ext. A se învîrti încoace și încolo (de neastîmpăr); a nu-și găsi locul. 2 Fig. A-și pierde liniștea agitîndu-se; a se zbuciuma, a se frămînta sufletește. Tot ținutul s-a zvîrcolit într-o năvală de vești (POPA). • prez.ind. -esc. și svîrcoli, zvîrgoli vb. IV. /<bg. въркалям.

SVILCOLI vb. IV v. zvîrcoli.

SVILCOLI vb. IV. v. zvîrcoli.

VÎRCOLI vb. IV v. zvîrcoli.

ZVÎRCOLI, zvîrcolesc, vb. IV. Refl. A se zbate, a face mișcări spasmodice. Începură să se împiedice de trupuri căzute, unele înțepenite, altele care încă se zvîrcoleau. PAS, Z. IV 86. Capul cerbului, zvîrcolindu-se dureros, striga cu jale. CREANGĂ, P. 226. ◊ Fig. [Fagii] se zvîrcoleau în suflarea vîntului, își făceau semne unul altuia cu crengile. DUMITRIU, N. 187. Limbile de flăcări țîșneau, se zvîrcoleau, se împleteau neîncetat ca niște șerpi. REBREANU, R. II 105. Deodată, ca un șarpe de foc se zvîrcolește în nori, ș-un tunet groaznic zguduie cuprinsul. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. (Tranz.) Sălciile își zvîrcoleau frunzișul deasupra apei. C. PETRESCU, S. 28. ♦ A se răsuci (în așternut), a se întoarce de pe o parte pe alta fără a-și găsi locul (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare). Se zvîrcoli neliniștită. Îi era prea cald cu atîtea pături. DUMITRIU, N. 134. Toată noaptea a vorbit într-aiurea și te-a chemat. Toată noaptea s-a zvîrcolit în pînzele patului. GALACTION, O. I 77. În arșița cea dogoritoare a zilei văzu aproape de pădure un țințar zvîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19. Fig. Ideea se zvîrcolea în sufletul lui, dar nu izbutea să se înfăptuiască pe hîrtie. REBREANU, I. 103. Tot ținutul s-a zvîrcolit într-o năvală de vești, care de care mai năbădăioasă. POPA, V. 187. ♦ A se frămînta, a se zbuciuma, a se agita. Grecul se zvîrcolea de ciudă; dar n-avea ce face. CONTEMPORANUL, VII 117. ♦ A se mișca cu vioiciune încoace și încolo. Erau unsprezece bursucei, cari se zvîrcoleau, chițăind. subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42. – Variante: zvîrgoli (SBIERA, P. 82), vîrcoli (GANE, N. II 67), svilcoli (NEGRUZZI, S. II 165) vb. IV.

ZVÎRGOLI vb. IV. v. zvîrcoli.

ZVÎRCOLI, zvîrcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice. ♦ A se întoarce (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învîrti încoace și încolo (de neastîmpăr); a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frămînta. – Comp. bg. vărgaljam.

svârcolì v. a se suci, a se sbate de durere: se svârcolește ca un șarpe. [Cf. slovean SVRĬETI, a suci, și ocol (cf. rotocol)].

vârcolì v. a se svârcoli; se vârcolia în brațele mele NEGR. [Tras din vârcol, învârtejire: origină necunoscută].

vîrcolésc, V. zvîrcolesc.

zvîrcolésc și (nord) vîrc- (mă) v. refl. (d. vîrcol. Cp. și cu ung. vergödni, a. î.). Mă zbat, mă răsucesc de durere orĭ ca să scap de unde-s prins. În Trans. și zvîrg-, la Dos. vîrg-.

zvârcoli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zvârcolesc, 3 sg. se zvârcolește, imperf. 1 sg. mă zvârcoleam; conj. prez. 1 sg. să mă zvârcolesc, 3 să se zvârcolească; imper. 2 sg. afirm. zvârcolește-te; ger. zvârcolindu-mă

zvârcoli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. se zvârcolesc, imperf. 3 sg. se zvârcolea; conj. prez. 3 să se zvârcolească

zvârcoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvârcolesc, imperf. 3 sg. zvârcolea; conj. prez. 3 sg. și pl. zvârcolească

zvîrcoli

svârcolesc, -leam 1 imp.

ZVÂRCOLI vb. 1. v. zbate. 2. a se perpeli, a se zbate, a se zbuciuma. (Se ~ din cauza durerilor.) 3. v. tăvăli. 4. v. foi. 5. v. agita. 6. a se frământa, a se zbate, a se zbuciuma, (pop.) a se bate, (înv. și reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în așternut.)

ZVÎRCOLI vb. 1. a se zbate. (Peștele se ~ în năvod.) 2. a se perpeli, a se zbate, a se zbuciuma. (Se ~ din cauza durerilor.) 3. a se tăvăli. (Cîinele se ~ în iarbă.) 4. a se foi, a se perpeli, a se răsuci, a se suci, (prin Olt.) a se scîrciumi. (Nu te mai ~ atîta!) 5. a se agita, a se frămînta, a se neliniști, a se zbuciuma, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (De ce te ~ în mod inutil?) 6. a se frămînta, a se zbate, a se zbuciuma, (pop.) a se bate, (înv. și reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în așternut.)