ZÂMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [Var.: zimbre s. f. pl.] – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”).

zâmbre sfp [At: LB / V: zim~, (îvp) ~ri, zimbri, (reg) ~ble, ~buri, zăbrele / E: ns cf zâmba] 1 (Pop) Boală întâlnită mai ales la cai (în special la cei tineri), care se manifestă prin apariția unor ulcerații dureroase în cerul gurii și prin inflamarea gingiilor Si: (reg) zăbală (3). 2 (Pop; prc) Ulcerațiile sau inflamațiile prin care se manifestă zâmbrea (1) Si: zăldă (3). 3 (Pfm; îe) A face ~ A dori ceva foarte mult Si: a jindui (1), a râvni (1), a pofti. 4 (Reg; îe) A-i tăia (cuiva) de ~ A nu satisface (cuiva) dorințele, poftele. 5 (Reg; îae; pex) A sancționa pe cineva (cu intenția de a-l corecta). 6 (Îvr) Inflamații sau ulcerații ale membranei nazale a cailor. 7 (Îvr) Inflamații sau ulcerații pe ugerul vitelor.

ZÂMBRE s. f. pl. Boală a cailor, care se manifestă prin inflamare a gingiilor și prin ulcerații dureroase în cerul gurii. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face zâmbre = a dori ceva foarte mult, a râvni, a jindui. [Var.: zimbre s. f. pl.] – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbŭ „dinte”).

ZÂMBRE f. pl. Boală a cailor, manifestată prin înroșirea și inflamarea cerului gurii și prin apariția unor bubulițe dureroase pe gingii. * A face ~ a dori foarte mult; a jindui; a râvni. /cf. pol. zabrze

zâmbre f. pl. 1. umflătura gingiilor la cai (care îi împiedică a mânca): fig. a face zâmbre, a dori cu ardoare un lucru (adesea fără a-l putea dobândi): nevestele cele tinere fac zâmbre și trag acasă CR. [Slav. ZOBRŬ, dinte].

zăbrele sfp vz zâmbre

zâmble sfp vz zâmbre corectat(ă)

zâmbri¹ sfp vz zâmbre

zâmburi sfp vz zâmbre

zimbre sfp vz zâmbre

zimbri¹ sfp vz zâmbre

zimbre s.f. pl. v. zîmbre.

zîmbre s.f. pl. (med. vet.) Boală a cailor (tineri), care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroare în cerul gurii. ◊ Expr. (fam.) A face zîmbre = a dori ceva foarte mult, a rîvni, a jindui. Fac zîmbre așteptînd să fie poftiți la masă (CA. PETR.). • și zimbre s.f. pl. /cf. zîmba.

ZÎMBRE s. f. pl. Boală de care suferă caii și care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații pe cerul gurii. ◊ Expr. (Despre oameni) A face zîmbre = a dori ceva foarte mult, a rîvni, a jindui după ceva. Făceai zîmbre, seara, cu alți copii; văzindu-i cum rup din mămăliga cît o roată de car. PAS, Z. I 13. Nu li se părea cuviincios să se uite în gura omului cînd mănîncă, nici să creadă că fac zîmbre așteptînd să fie poftiți la masă. CAMIL PETRESCU, O. II 194. – Variantă: zimbre (CREANGĂ, P. 116) s. f. pl.

ZÎMBRE s. f. pl. Boală a cailor care se manifestă prin inflamarea gingiilor și prin ulcerații dureroase pe cerul gurii. ◊ Expr. A face zîmbre = (despre oameni) a dori ceva foarte mult, a rîvni. [Var.: zimbre s. f. pl.] – Comp. pol. zabrze (< v. sl. zonbŭ „dinte”).

zîmbre f. pl. (rudă cu vsl. zombrŭ, dinte; pol. zabry, zîmbre. V. zîmbesc). Bubulițe care se fac în gura caluluĭ (și altor vite) și care-l împedecă de a mînca. (Poporu crede că acestea se fac atuncĭ cînd calu vede că alt cal mănîncă ceva bun [orz, ovăs] și ar pofti să mănînce și el, dar n’are). Fig. A face zîmbre, a dori grozav să aĭ ce are altu: baba făcea zîmbre (CL. 1910, 544).

zâmbre s. f. pl.

zâmbre s. f. pl.

zâmbre s. f. pl.

zâmbre pl.

zâmbre, s.f., pl. – (reg.) „Rana care o fac caii cei tineri la gingii”. În expr. a face zâmbre = a se uita cu jind la cineva; a râvni (Bilțiu, 2001): „Lasă zâmbre de belit, / Că tu ai drum de pornit” (Bilțiu, 2001: 303; Suciu). – Cf. pol. zabrze (< sl. zonbǔ „dinte”) (DLRM, DEX); din sl. zonbǔ (Șăineanu, Scriban); cf. zâmba, jimba (MDA).

a face zâmbre expr. a face scandal.