îmbinat, ~ă a [At: MAIOR, IST. 32/3 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbina] Care este unit cu altul într-un tot Si: alăturat, asamblat, asociat, împerecheat, împletit, împreunat, îngemănat, legat.

ÎMBINAT, -Ă, îmbinați, -te, adj. Unit într-un tot, împreunat. ◊ Sprîncene îmbinate = sprîncene care se împreună una cu alta la rădăcina nasului, formînd o singură linie deasupra arcadei ochilor. Parcă văd încă cele două buze rumene desfăcîndu-se, și sprîncenele îmbinate, pe cînd rîdea, ridicîndu-se în arcuri fine, deasupra ochilor. SADOVEANU, O. I 365. Un juvaer ca mata, cu o guriță așa de îmbobocită, cu niște sprîncene așa de îmbinate. ALECSANDRI, T. I 433. Pentru sprincene-mbinate, Umblu țara jumătate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18.

ÎMBINAT ~tă (~ți, ~te) v. A ÎMBINA și A SE ÎMBINA. ◊ Sprâncene ~te sprâncene care se unesc la rădăcina nasului. /v. a îmbina

îmbinát, -ă adj. Unit la capăt: sprincene îmbinate.

înghinat, ~ă a vz îmbinat

ÎMBINAT adj. 1. încheiat. (Bârne bine ~.) 2. v. unit.

ÎMBINAT adj. 1. încheiat. (Bîrne bine ~.) 2. împreunat, îngemănat, reunit, unit. (Elementele ~ ale unui tot.)