îmbrățișat¹ sn [At: DA ms / V: ~țoș~ / Pl: ~uri / E: îmbrățișa] 1-12 Îmbrățișare (1-12). 13 (Fig) Conținere.

îmbrățișat², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 108 / V: ~țoș~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbrățișa] 1 Luat în brațe. 2 (D. o profesie, idee, metodă) Însușită. 3 (Fig) Înconjurat din toate părțile Si: învăluit². 4 (Fig) Cuprins cu privirea. 5 (Fig) Inclus în sfera preocupărilor. 6 (Fig) Consacrat unei profesiuni. 7 (Fig) Conținut.

ÎMBRĂȚIȘAT, -Ă, îmbrățișați, -te, adj. (Despre persoane) Cuprins în brațe, înlănțuit cu brațele. Prin codri apucară Amîndoi îmbrățișați. ALECSANDRI, P. II 92. – Variantă: (regional) îmbrățoșat, -ă (ALECSANDRI, P. I 101) adj.

îmbrățoșat¹ sn vz îmbrățișat¹

îmbrățoșat², ~ă a vz îmbrățișat²

ÎMBRĂȚOȘAT, -Ă adj. v. îmbrățișat.

ÎMBRĂȚIȘAT adj. înlănțuit. (Tineri ~.)

ÎMBRĂȚIȘAT s. v. îmbrățișare.

ÎMBRĂȚIȘAT adj. înlănțuit. (Tineri ~.)

ÎMBRĂȚIȘAT s. îmbrățișare, înlănțuire, strîngere, (astăzi rar) strîns, strînsoare, strînsură. (~ celor doi îndrăgostiți.)