opțiuni
  • info

8 definiții pentru îmbătrânit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂTRÂNIT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.

ÎMBĂTRÂNIT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.

îmbătrânit, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 220/5 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmbătrâni] 1 (D. ființe) Care a devenit bătrân Si: (îvp) bătrânit. 2 (D. ființe) Care are înfățișare de om mai bătrân decât este Si: (îvp) bătrânit. 3 (Fig; rar; d. obiecte) Uzat. 4 (Fig) Fără vigoare Si: (îvp) bătrânit.

bătrânit2, ~ă a vz îmbătrânit2

bătrânit1 sn vz îmbătrânit1

ÎMBĂTRÎNIT, -Ă, îmbătriniți, -te, adj. (Despre ființe) Devenit bătrîn; cu înfățișare de bătrîn. I se păru deodată îmbătrînită. DUMITRIU, N. 142. Un leu îmbătrînit. EMINESCU, N. 3.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBĂTRÂNIT adj. (înv.) învechit. (Om ~.)

Îmbătrânit ≠ întinerit

ÎMBĂTRÎNIT adj. (înv.) învechit. (Om ~.)

Intrare: îmbătrânit
îmbătrânit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbătrânit
  • ‑mbătrânit
  • îmbătrânitul
  • îmbătrânitu‑
  • ‑mbătrânitul
  • ‑mbătrânitu‑
  • îmbătrânită
  • ‑mbătrânită
  • îmbătrânita
  • ‑mbătrânita
plural
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
  • îmbătrâniții
  • ‑mbătrâniții
  • îmbătrânite
  • ‑mbătrânite
  • îmbătrânitele
  • ‑mbătrânitele
genitiv-dativ singular
  • îmbătrânit
  • ‑mbătrânit
  • îmbătrânitului
  • ‑mbătrânitului
  • îmbătrânite
  • ‑mbătrânite
  • îmbătrânitei
  • ‑mbătrânitei
plural
  • îmbătrâniți
  • ‑mbătrâniți
  • îmbătrâniților
  • ‑mbătrâniților
  • îmbătrânite
  • ‑mbătrânite
  • îmbătrânitelor
  • ‑mbătrânitelor
vocativ singular — —
plural — —
bătrânit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrânit
  • bătrânitul
  • bătrânitu‑
  • bătrânită
  • bătrânita
plural
  • bătrâniți
  • bătrâniții
  • bătrânite
  • bătrânitele
genitiv-dativ singular
  • bătrânit
  • bătrânitului
  • bătrânite
  • bătrânitei
plural
  • bătrâniți
  • bătrâniților
  • bătrânite
  • bătrânitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbătrânit, îmbătrânităadjectiv

  • 1. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: învechit antonime: întinerit
    • format_quote I se păru deodată îmbătrînită. DUMITRIU, N. 142. DLRLC
    • format_quote Un leu îmbătrînit. EMINESCU, N. 3. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbătrâni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.