împrăștiere sf [At: I. IONESCU, C. 55 / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: împrăștia] 1-2 (Plecare sau) alungare în toate direcțiile. 3 Fugă în toate părțile. 4 Risipire. 5-7 Dezmembrare (prin cădere) (prin rupere sau) prin răsturnare. 8-9 (Fig) Dispariție (a gândurilor sau) a unei stări sufletești apăsătoare. 10 Răspândire a lichidelor. 11 Cheltuire a averii. 12 Dezumflare a unui abces. 13 (Șfg) Năruire a unei gospodării. 14 (Pgn; fig) Extindere.

ÎMPRĂȘTIERE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspîndire. – Pronunțat: -ti-e-.

împrăștiere f. acțiunea de a (se) împrăștia: 1. dispersiune; 2. fig. propagare.

împrăștiare sf vz împrăștiere

împrăștiere (desp. -ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștierii; pl. împrăștieri

împrăștiere (-ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștierii; pl. împrăștieri

împrăștiere s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. împrăștierii; pl. împrăștieri

ÎMPRĂȘTIERE s. 1. dispersare, dispersie, răsfirare, răspândire, răzlețire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulțimii.) 2. v. risipire. 3. ridicare, risipire. (~ ceții.) 4. risipire, spulberare. (~ frunzelor, a prafului.) 5. prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire, risipire. (~ nisipului pe alee.) 6. v. difuzare. 7. difuzare, răspândire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.) 8. v. răspândire. 9. v. emanație.

ÎMPRĂȘTIERE s. 1. dispersare, dispersie, răsfirare, răspîndire, răzlețire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulțimii.) 2. risipire, (înv. și reg.) spargere, spart. (~ norilor.) 3. ridicare, risipire. (~ ceții.) 4. risipire, spulberare. (~ frunzelor, a prafului.) 5. prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspîndire, risipire. (~ nisipului pe alee.) 6. difuzare, propagare, răspîndire. (~ unor radiații.) 7. difuzare, răspîndire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.) 8. propagare, răspîndire, (livr.) diseminare, (pop.) lățire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 9. degajare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze din sobă.)

ÎMPRĂȘTIÉRE (< împrăștia) s. f. 1. Acțiunea de a se împrăștia; dispersare. 2. (FIZ.) Fenomen de răspândire în toate direcțiile a unui fascicul de radiații ondulatorii sau corpusculare care lovesc sau care traversează o substanță (ex. î. luminii); difuzie (2). 3. (MAT.) Împrăștierea erorilor = modul de repartiție a erorilor aleatorii, reprezentat de o funcție ce exprimă probabilitatea producerii lor. Reprezentarea grafică a acesteia dă o curbă (curba clopotului sau curba lui Gauss). 4. (MILIT.) Răspândire a punctelor de cădere a proiectilelor trase succesiv dintr-o gură de foc, păstrând neschimbate elementele de tragere.