încetare sf [At: DOSOFTEI, PS. 57 / Pl: ~tări / E: înceta] 1 Liniștire a fenomenelor naturii. 2 Dispariție a durerii. 3 (Șfg) Potolire. 4 Oprire a unei acțiuni. 5 Întrerupere a activității. 6 Încetinire a mișcării. 7 (Ccr) Sfârșit. 8 (Îlav) Fără ~ Necontenit. 9 (Îls) ~ din viață Deces.

ÎNCETARE s. f. Acțiunea de a înceta și rezultatul ei; oprire, întrerupere; sfîrșit. Încetarea ofensivei. ◊ Loc. adv. Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat, iară întrerupere. Filozofii progresiști ruși combăteau, fără încetare, cosmopolitismul claselor stăpînitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2802. Toate... se prefac făr’de-ncetare. CONACHI, P. 266. ◊ Expr. Încetare din viață = moarte, deces.

ÎNCETARE f. v. A ÎNCETA. ◊ Fără (de) ~ încontinuu. ~ din viață moarte. /v. a înceta

încetare f. acțiunea de a înceta și rezultatul ei: întrerupere.

încetáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a înceta, sfîrșit: încetare din viață (moarte), încetare de plățĭ în comerciŭ (faliment), încetare de ostilitățĭ (armistițiŭ saŭ pace). Fără încetare, continuŭ, perpetuŭ, mereŭ.

încetare s. f., g.-d. art. încetării

încetare s. f., g.-d. art. încetării

încetare s. f., g.-d. art. încetării

ÎNCETARE s. 1. v. întrerupere. 2. întrerupere, oprire, sistare, suspendare. (~ lucrului de către greviști.) 3. v. sfârșit. 4. dispariție, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. dispariție, trecere. (~ durerii.) 6. curmare, oprire, potolire, (înv.) precurmare. (~ vântului.)

ÎNCETARE s. 1. contenire, întrerupere, oprire, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 2. întrerupere, oprire, sistare, suspendare. (~ lucrului de către greviști.) 3. sfîrșit, terminare, (înv. și reg.) spargere, spart. (După ~ horei.) 4. dispariție, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. dispariție, trecere. (~ durerii.) 6. curmare, oprire, potolire, (înv.) precurmare. (~ vîntului.)

ÎNCETÁRE (< înceta) s. f. Acțiunea de a înceta; întrerupere; oprire; sfârșit. ◊ Î. din viață = deces, moarte. (Dr.) Î. a procesului penal = oprire a cursului urmăririi sau a judecății penale datorită unor cauza care, conform legii, împiedică continuarea lui (inexistența faptei ori lipsa caracterului infracțional al acesteia, amnistia, moartea învinuitului).