11 definiții pentru încetineală
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCETINEALĂ, încetineli, s. f. Lipsă de iuțeală, de vioiciune în acțiuni, în mișcări, în gândire etc. – Încetini + suf. -eală.
ÎNCETINEALĂ, încetineli, s. f. Lipsă de iuțeală, de vioiciune în acțiuni, în mișcări, în gândire etc. – Încetini + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încetineală sf [At: D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG / Pl: ~eli / E: încetini + -eală] 1 Manifestare înceată. 2 Lipsă de iuțeală, de vioiciune în acțiuni, în mișcări, în gândire etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCETINEALĂ, încetineli, s. f. Lipsă de iuțeală (în mișcări etc.), manifestare înceată; lipsă de vioiciune. Cellalt... dă cărțile cu încetineală judecătorului de meserie. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCETINEALĂ ~eli f. Lipsă de repeziciune. Cu ~. /a încetini + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încetineálă f., pl. elĭ. Calitatea saŭ defectu de a lucra încet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încetineală s. f., g.-d. art. încetinelii; pl. încetineli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încetineală s. f., g.-d. art. încetinelii; pl. încetineli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încetineală s. f., g.-d. art. încetinelii; pl. încetineli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCETINEALĂ s. (livr.) lentoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Încetineală ≠ grabă
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ÎNCETINEALĂ. Subst. Încetineală, lentoare (franțuzism), lentitudine, molcomeală (rar), moleșeală, moleșire, molătate (rar), moliciune, inerție; încetinire, frînare, frînat, domolire, potolire, potoleală (rar), liniștire. Întîrziere, zăbovire (pop.), zăbavă; temporizare, moderare; tărăgănare, tărăgăneală, trenare, tergiversare, tergiversațiune (înv.), amînare, prorogare, prorogație. Ezitare, șovăială, șovăire, nehotărîre, reținere. Oprire, rămînere pe loc, stagnare, stagnație (neobișnuit). Încetinitor, moderator. Adj. Încet, încetinel (dim.), lent, molcom, molcomit (pop.), lin, domol, alene (rar), potolit; moale, molîu, molatic, molicel (dim., pop. și fam.), molișor (rar), inert, greoi, leneș; zăbovitor (înv.), zăbavnic (înv.), bun de trimis după popă. Tărăgănat, zăbovit (înv.). încetinit (rar), potolit. Șovăitor, șovăielnic, șovăit (rar), șovăind (rar), ezitant. Temporizator, moderator, potolitor. Vb. A fi încet, a merge încet (alene), a merge (a umbla) ca melcul (cu pași de melc). A încetini, a frîna, a tempera, a potoli, a molcomi (pop.), a domoli, a modera, a calma, a temporiza; a întîrzia, a proroga; a rămîne pe loc, a bate pasul pe loc, a se opri, a stagna. A se desfășura cu încetineală, a se tărăgăna, a se lungi, a trena (livr.). Adv. Alene, agale, fără grabă, încet, molcom, domol, încetinel (dim.), încetișor (dim.), cătinel; încetul cu încetul, încet-încet, Nel-cătinel (rar), cu încetul, cu încetinitorul, puțin cîte puțin; lento, lin, lent; largo. V. calm, inactivitate, indolență, întîrziere, moliciune, odihnă.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încetineală, încetinelisubstantiv feminin
- 1. Lipsă de iuțeală, de vioiciune în acțiuni, în mișcări, în gândire etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cellalt... dă cărțile cu încetineală judecătorului de meserie. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Încetini + -eală. DEX '98 DEX '09