ÎNCHEIETOARE, încheietori, s. f. (Rar) Butonieră, cheotoare. Încheietori și bumbi auriți. ODOBESCU, S. I. 419.

ÎNCHEIETOARE¹ ~ori f. rar Laț sau tăietură în stofă, tivită de jur împrejur, prin care se trece nasturele; cheotoare; butonieră. ~ la o haină. /a încheia + suf. ~toare

ÎNCHEIETOARE² ~ori f. Plantă urât mirositoare, cu tulpina păroasă, dreaptă și scurtă, și cu frunze alungite. /a încheia + suf. ~toare

ÎNCHEIETOR, -OARE, încheietori, s. m., s. f. 1. S. m. (Înv.; în sintagma) încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.

încheietor, ~oare [At: BIBLIA (1688) 286/1 / V: (îrg) închietoare sf, închietur sm / Pl: ~i, ~oare / E: încheia + -tor] 1 sf (Reg) Loc cioplit într-un trunchi de lemn unde se fixează bârnele de la casă. 2 sf (Atm; înv) Articulație a membrelor. 3 sf Cheotoare la îmbrăcăminte. 4 sm (Reg) Cârlig cu care se încheie ghetele. 5 sf (Nob) Clanță la ușă. 6 sf (Reg) Plantă ierboasă din familia labiatelor, lânos-păroasă, cu flori galbene și pete brune, rău mirositoare, care crește pe câmpurile nisipoase sau pe dealurile aride și pietroase Si: urechea-șoarecelui (Sideritis montana). 7 sf (Reg) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pirosella). 8 sm (Mil; îs) ~ de pluton Gradat care merge în ultimul rând din pluton. 9 sm (Înv) Constructor de case din lemn.

încheietură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 45/1 / V: (îrg) ~chie~, ~itură / S și: (înv) în cheitură / Pl: ~ri / E: încheiat + -ură] 1 Îmbinare mobilă a capetelor oaselor. 2 (Pex) Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 3 (Atm; pop; îs) ~ra șalelor Mijloc. 4 Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte, părțile unui obiect etc. 5 Loc unde se îmbină bârnele la casele din lemn. 6 (Pex) Loc unde se întâlnesc, formând un unghi drept, zidurile casei. 7 (Înv; fig) Legătură. 8 (Grm; înv) Articol. 9 (Grm; înv) Silabă. 10 (Muz; înv; pbl) Cadență. 11 (Înv) Grad. 12 (Reg; îf închietură) Gaură în care intră nasturele de la haină. 13 (Înv) Creatură. 14 (Înv) Concluzie.

ÎNCHEIETOR, -OARE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.

încheĭetúră f., pl. ĭ. Rezultatu încheĭeriĭ. Locu unde se încheĭe niște lucrurĭ, articulațiune: încheĭeturile oaselor, corpuluĭ, caruluĭ, mașiniĭ. – În Buc. și încheietoare, pl. orĭ.

încheietoare s. f., g.-d. art. încheietorii; pl. încheietori

încheietoare s. f., g.-d. art. încheietorii; pl. încheietori

încheietoare (la îmbrăcăminte, plantă) s. f., g.-d. art. încheietorii; pl. încheietori

ÎNCHEIETOARE s. (BOT.; Sideritis montana) (reg.) urechea-șoarecelui.

ÎNCHEIETOARE s. v. butonieră, cheotoare.

ÎNCHEIETOARE s. (BOT.; Sideritis montana) (reg.) urechea-șoarecelui.

încheietoare s. v. BUTONIERĂ. CHEOTOARE.