opțiuni
  • info

10 definiții pentru închiriere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHIRIERE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria și rezultatul ei; locație. ◊ Contract de închiriere = contract în temeiul căruia o persoană plătește proprietarului o anumită sumă de bani pentru folosirea temporară a unui obiect, a unui imobil etc. [Pr.: -ri-e-] – V. închiria.

închiriere sf [At: CARAGEA, L. 22/7 / Pl: ~ri / E: închiria] 1-2 (Dare sau) luare în folosință temporară a unui bun mobil sau imobil, în schimbul unei chirii Si: închiriat1 (1-2). 3-4 (Înv) (Dare sau) luare în arendă a unui teren sau a unei bucăți de pământ Si: închiriat1 (3-4).

ÎNCHIRIERE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria și rezultatul ei; locație. [Pr.: -ri-e-] – V. închiria.

ÎNCHIRIERE, închirieri, s. f. Acțiunea de a închiria. Împăratul văzînd cerbul... întrebă pe feciorul bucătăresei dacă-i este de vînzare... – Nu-mi este de vinzare, ci de închiriere. ISPIRESCU, L. 116. – Pronunțat: -ri-e-.

închiriére f. Acțiunea de a închiria: contract de închiriere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

închiriere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. închirierii; pl. închirieri

închiriere (-ri-e-) s. f., g.-d. art. închirierii; pl. închirieri

închiriere s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. închirierii; pl. închirieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCHIRIERE s. locație, (înv. și reg.) năimeală. (~ unei camere, a unei nave.)

ÎNCHIRIERE s. locație, (înv. și reg.) năimeală. (~ unei camere, a unei nave.)

Intrare: închiriere
închiriere substantiv feminin
  • silabație: în-chi-ri-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închiriere
  • ‑nchiriere
  • închirierea
  • ‑nchirierea
plural
  • închirieri
  • ‑nchirieri
  • închirierile
  • ‑nchirierile
genitiv-dativ singular
  • închirieri
  • ‑nchirieri
  • închirierii
  • ‑nchirierii
plural
  • închirieri
  • ‑nchirieri
  • închirierilor
  • ‑nchirierilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închiriere, închirierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a închiria și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: locație năimeală
    • format_quote Împăratul văzînd cerbul... întrebă pe feciorul bucătăresei dacă-i este de vînzare... – Nu-mi este de vinzare, ci de închiriere. ISPIRESCU, L. 116. DLRLC
    • 1.1. Contract de închiriere = contract în temeiul căruia o persoană plătește proprietarului o anumită sumă de bani pentru folosirea temporară a unui obiect, a unui imobil etc. DEX '09
etimologie:
  • vezi închiria DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.