ÎNCONDEIAT², -Ă, încondeiați, -e, adj. 1. (Despre ouăle de Paște, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.; despre sprâncene sau gene) Înnegrit (cu creionul). 2. Defăimat, calomniat. – V. încondeia.

încondeiat², ~ă a [At: I. GOLESCU, C. I, 213 / P: ~de-iat / Pl: ~e / E: încondeia] 1 (Înv; d. linii) Trasat cu condeiul. 2 (Spc; d. ouă de Paști, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene făcute cu condeiul. 3 (Pop; fig; d. sprâncene) Înnegrit cu creionul Si: conturat². 4 (Pop; fig) Care este calomniat Si: defăimat², ponegrit². 5 (Îrg; d. un tablou, o figură, un obiect etc.) Care este desenat Si: pictat².

ÎNCONDEIAT², -Ă, încondeiați, -e, adj. 1. (Despre ouăle de Paști, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.; despre sprâncene sau gene) Înnegrit (cu creionul). 2. Defăimat, calomniat. – V. încondeia.

ÎNCONDEIAT², -Ă, încondeiați, -te, adj. Împodobit cu desene (făcute cu condeiul); (despre gene, sprîncene) înnegrit cu cosmetice. O casă albă ca laptele, cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Ou de rață-ncondeiat. PĂSCULESCU, L. P. 38. Geni (= gene), sprîncene-ncondeiate. TEODORESCU, P. P. 87. ◊ Fig. Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi, c-un obraz neclintit în frumusețea lui, încondeiat cu sprîncene codate și cu ochi mari ca migdalele, umezi și negri. SADOVEANU, B. 261.

încondeiat a. 1. desenat cu condeiul: sprâncene încondeiate; 2. fig. discreditat. ║ n. acțiunea de a încondeia: încondeiatul ouălor de Paști.

ÎNCONDEIAT adj. (reg.) împistrit. (Ouă ~.)

ÎNCONDEIAT adj., s. v. bârfit, calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit.

ÎNCONDEIAT adj. (reg.) împistrit. (Ouă ~.)

încondeiat adj., s. v. BÎRFIT. CALOMNIAT. DEFĂIMAT. DENIGRAT. DISCREDITAT. PONEGRIT.