opțiuni
  • info

10 definiții pentru încruntat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRUNTAT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.; p. ext. care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă; crunt, cruntat. 2. (Înv.) Însângerat. – V. încrunta.

ÎNCRUNTAT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.; p. ext. care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă; crunt, cruntat. 2. (Înv.) Însângerat. – V. încrunta.

încruntat, ~ă a [At: URECHE, ap. LET. 167/27 / Pl: ~ați, ~e /E: încrunta] 1 (Îvp) Însângerat. 2 (Înv) Înroșit de sânge. 3 (Îvp; fig) Doritor de sânge Si: (pop) sângeros. 4 (Îvp) Rănit până la sânge. 5 (Înv; fig) Mânjit cu o faptă urâtă. 6 (Pop) Crestat cu scopul de a provoca sângerarea. 7 (Nob) Fixat cu privirea. 8 (D. sprâncene, frunte) Încrețit. 9 (D. oameni) Care are pe frunte sau între sprâncene cute verticale de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc. 10 (Pex; d. oameni) Care are o înfățișare sau o privire aspră, posomorâtă.

ÎNCRUNTAT, -Ă, încruntați, -te, adj. 1. (Despre om și mai ales despre sprîncene, frunte, privire) Care are o înfățișare aspră, care exprimă o stare sufletească de îngrijorare, de supărare, de mînie. Se uita în pămînt încruntat. PAS, Z. I 200. Ce tare era, așa, cu fruntea lui pătrată și încruntată. C. PETRESCU, C. V. 329. Dacă... văzu pe Greuceanu cu sprinceana încruntată, începu să tremure. ISPIRESCU, L. 228. ◊ Fig. Peste treburile încruntate, peste liniștea tristă... s-a abătut îndată bunăvoia și rîsul. POPA, V. 104. 2. (Învechit și popular) Plin de sînge, muiat, scăldat în sînge; însîngerat. Toți la luptă-s încleștați, Toți în sînge încruntați. ALECSANDRI, P. A. 48. Vom spăla de sînge Brațul nostru încruntat. NEGRUZZI, S. II 81. Paloșu-mi cel încruntat. TEODORESCU, P. P. 105. – Variantă: (învechit și popular) cruntat, -ă (TEODORESCU, P. P. 385, ALECSANDRI, P. P. 201) adj.

încruntat a. 1. mânjit de sânge: toți ’n sânge ’ncruntați AL.; 2. fig. întunecat, sălbatec: cu ochii încruntați.

încruntát, -ă adj. Vechĭ. Azĭ pop. Plin de sînge. Fig. Feroce. Azĭ. Care se uită crunt (furios, posomorît, chĭondorîș). V. șrapnel.

CRUNTAT, -Ă adj. v. încruntat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCRUNTAT adj., adv. 1. adj., adv. v. îmbufnat. 2. adj. întunecat, mohorât, posac, posomorât. (Om ~.)

ÎNCRUNTAT adj. v. însângerat, sângerat.

ÎNCRUNTAT adj., adv. 1. adj., adv. chiorîș, îmbufnat, mohorît, posomorît. (Privire ~; ce te uiți așa ~ la mine?) 2. adj. întunecat, mohorât, posac, posomorît. (Om ~.)

încruntat adj. v. ÎNSÎNGERAT. SÎNGERAT.

Intrare: încruntat
încruntat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încruntat
  • ‑ncruntat
  • încruntatul
  • încruntatu‑
  • ‑ncruntatul
  • ‑ncruntatu‑
  • încruntată
  • ‑ncruntată
  • încruntata
  • ‑ncruntata
plural
  • încruntați
  • ‑ncruntați
  • încruntații
  • ‑ncruntații
  • încruntate
  • ‑ncruntate
  • încruntatele
  • ‑ncruntatele
genitiv-dativ singular
  • încruntat
  • ‑ncruntat
  • încruntatului
  • ‑ncruntatului
  • încruntate
  • ‑ncruntate
  • încruntatei
  • ‑ncruntatei
plural
  • încruntați
  • ‑ncruntați
  • încruntaților
  • ‑ncruntaților
  • încruntate
  • ‑ncruntate
  • încruntatelor
  • ‑ncruntatelor
vocativ singular — —
plural — —
cruntat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cruntat
  • cruntatul
  • cruntatu‑
  • cruntată
  • cruntata
plural
  • cruntați
  • cruntații
  • cruntate
  • cruntatele
genitiv-dativ singular
  • cruntat
  • cruntatului
  • cruntate
  • cruntatei
plural
  • cruntați
  • cruntaților
  • cruntate
  • cruntatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încruntat, încruntatăadjectiv

  • 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă... văzu pe Greuceanu cu sprinceana încruntată, începu să tremure. ISPIRESCU, L. 228. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care are înfățișarea sau privirea aspră, posomorâtă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: crunt cruntat
      • format_quote Se uita în pămînt încruntat. PAS, Z. I 200. DLRLC
      • format_quote Ce tare era, așa, cu fruntea lui pătrată și încruntată. C. PETRESCU, C. V. 329. DLRLC
      • format_quote figurat Peste treburile încruntate, peste liniștea tristă... s-a abătut îndată bunăvoia și rîsul. POPA, V. 104. DLRLC
  • 2. învechit Plin de sânge, muiat, scăldat în sânge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sângerat însângerat
    • format_quote Toți la luptă-s încleștați, Toți în sînge încruntați. ALECSANDRI, P. A. 48. DLRLC
    • format_quote Vom spăla de sînge Brațul nostru încruntat. NEGRUZZI, S. II 81. DLRLC
    • format_quote Paloșu-mi cel încruntat. TEODORESCU, P. P. 105. DLRLC
etimologie:
  • vezi încrunta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.