opțiuni
  • info

16 definiții pentru încâlci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂLCI, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.

ÎNCÂLCI, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.

încâlci [At: PSALT. (1651) ap. JAHRESBER. III, 175 / V: (rar) ~căl~, (nob) ~călăci / Pzi: ~lcesc / E: în- + călți] 1-2 vtr A (se) încurca (fire de ață, de păr etc.). 3 vr (Fig; d. gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. 4 vt (Îe) A ~ ițele cuiva A dejuca planurile cuiva.

A ÎNCÂLCI ~esc tranz. 1) A face să se încâlcească. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, încât să nu poată fi găsit; a încurca. 3) (persoane) A împiedica sustrăgând atenția; a încurca. /în + câlți

A SE ÎNCÂLCI mă ~esc intranz. 1) (despre fire, ațe, păr etc.) A se amesteca astfel, încât să nu se poată desface ușor; a se încurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gândurilor; a se încurca. /în + câlți

încâlcì v. 1. a se încurca (vorbind de firele de cânepă sau de păr): 2. fig. a (se) încurca în genere. [Derivat din câlți: metaforă luată din tehnica torsului și analogă cu a încurca ițele].

încălăci v vz încâlci

încălci v vz încâlci

ÎNCÎLCI, încîlcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la fire, păr etc.) A încurca. Și-atîta tort mi-am încîlcit Și-n graba mare-am spart un geam. COȘBUC, P. I 93. Și cînepa cea de vară O încîlcesc cînii p-afară. BIBICESCU, P. P. 186. ◊ (Cu inversarea construcției) Pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțălept. EMINESCU, N. 47. ◊ Refl. Mătușa nu știu cum se încîlcește prin cînepă, ori se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, O. A. 57. ◊ Fig. (Despre probleme, idei, vorbe, afaceri etc.) Problemele se îngrămădeau, se încîlceau. PAS, Z. IV 182. Lumea se face mai sumeață și trebile se încîlcesc mai urît. ALECSANDRI, T. 1088.

încîlcésc v. tr. (vsl. *klŭčiti, ca’n sŭklŭčiti, a încreți, d. klŭkŭ, urzeală; rus. klok, kločók, cĭuf, moț, kločitĭ, a încîlci. V. cîlțĭ. Cp. cu colcovan). Încurc, amestec (ițele, firele, sfoara, păru). Fig. A încîlci lucrurile, afacerile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcesc, 3 sg. încâlcește, imperf. 1 încâlceam; conj. prez. 1 sg. să încâlcesc, 3 să încâlcească

încâlci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcesc, imperf. 3 sg. încâlcea; conj. prez. 3 să încâlcească

încâlci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcesc, imperf. 3 sg. încâlcea; conj. prez. 3 sg. și pl. încâlcească

încîlci (conj. încîlcească)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂLCI vb. 1. v. încurca. 2. v. complica.

ÎNCÂLCI vb. 1. a (se) amesteca, a (se) încurca, (reg.) a (se) bălmăji, (înv.) a (se) zăminti. (Ițele s-au ~.) 2. a (se) complica, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)

A încâlci ≠ a descâlci, a limpezi

Intrare: încâlci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încâlci
  • ‑ncâlci
  • încâlcire
  • ‑ncâlcire
  • încâlcit
  • ‑ncâlcit
  • încâlcitu‑
  • ‑ncâlcitu‑
  • încâlcind
  • ‑ncâlcind
  • încâlcindu‑
  • ‑ncâlcindu‑
 singular plural
  • încâlcește
  • ‑ncâlcește
  • încâlciți
  • ‑ncâlciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încâlcesc
  • ‑ncâlcesc
 (să)
  • încâlcesc
  • ‑ncâlcesc
  • încâlceam
  • ‑ncâlceam
  • încâlcii
  • ‑ncâlcii
  • încâlcisem
  • ‑ncâlcisem
a II-a (tu)
  • încâlcești
  • ‑ncâlcești
 (să)
  • încâlcești
  • ‑ncâlcești
  • încâlceai
  • ‑ncâlceai
  • încâlciși
  • ‑ncâlciși
  • încâlciseși
  • ‑ncâlciseși
a III-a (el, ea)
  • încâlcește
  • ‑ncâlcește
 (să)
  • încâlcească
  • ‑ncâlcească
  • încâlcea
  • ‑ncâlcea
  • încâlci
  • ‑ncâlci
  • încâlcise
  • ‑ncâlcise
plural I (noi)
  • încâlcim
  • ‑ncâlcim
 (să)
  • încâlcim
  • ‑ncâlcim
  • încâlceam
  • ‑ncâlceam
  • încâlcirăm
  • ‑ncâlcirăm
  • încâlciserăm
  • ‑ncâlciserăm
  • încâlcisem
  • ‑ncâlcisem
a II-a (voi)
  • încâlciți
  • ‑ncâlciți
 (să)
  • încâlciți
  • ‑ncâlciți
  • încâlceați
  • ‑ncâlceați
  • încâlcirăți
  • ‑ncâlcirăți
  • încâlciserăți
  • ‑ncâlciserăți
  • încâlciseți
  • ‑ncâlciseți
a III-a (ei, ele)
  • încâlcesc
  • ‑ncâlcesc
 (să)
  • încâlcească
  • ‑ncâlcească
  • încâlceau
  • ‑ncâlceau
  • încâlciră
  • ‑ncâlciră
  • încâlciseră
  • ‑ncâlciseră
încălăci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încălci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încâlci, încâlcescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) încurca fire de ață, de păr etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încurca antonime: descâlci
    • format_quote Și-atîta tort mi-am încîlcit Și-n graba mare-am spart un geam. COȘBUC, P. I 93. DLRLC
    • format_quote Și cînepa cea de vară O încîlcesc cînii p-afară. BIBICESCU, P. P. 186. DLRLC
    • format_quote Pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțălept. EMINESCU, N. 47. DLRLC
    • format_quote Mătușa nu știu cum se încîlcește prin cînepă, ori se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, O. A. 57. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. DEX '09 DEX '98
    sinonime: complica antonime: limpezi
    • format_quote Problemele se îngrămădeau, se încîlceau. PAS, Z. IV 182. DLRLC
    • format_quote Lumea se face mai sumeață și trebile se încîlcesc mai urît. ALECSANDRI, T. 1088. DLRLC
etimologie:
  • În + câlți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.