îndoire sf [At: DOSOFTEI, V. S. 125/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~ri / E: îndoi] 1 Dublare. 2 Înmulțire de un anumit număr de ori Si: îndoit¹ (2). 3 Împăturire în două a unei stofe, a unei hârtii, a unui material etc. Si: îndoit¹ (3). 4 (Pex) Strângere a unui material de mai multe ori, punând marginile una peste alta Si: îndoit¹ (4). 5 Curbare a unui obiect Si: îndoit¹ (5). 6 Gârbovire. 7 Lipsă de încredere în cineva sau în ceva Si: îndoit¹ (7). 8 Amestecare în părți egale a unui lichid cu altul Si: îndoit¹ (8). 9 Nesiguranță în opiniile sale Si: îndoit¹ (9). 10 Aplecare. 11 Teamă. 12 Dublare. 13 (Pex) Mărire. 14 Întărire. 15 (Înv) Opoziție.

ÎNDOIRE s. f. Acțiunea de a (se) îndoi (I). 1. Curbare locală a unui corp subțire, pentru a forma o muchie nouă, cu unghi mic; împăturire. 2. Încovoiere. V. mlădiere. Îndoirea unei țevi. Îndoirea unei table de zinc. 3. (Învechit) Îndoială. Această îndoire a lui Basta... era o prefacere. BĂLCESCU, O. I 310.

ÎNDOI, (I) îndoi, (II, III) îndoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se gârbovi. II. Tranz. 1. A mări ceva de două ori; a dubla; p. ext. a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția. III. Refl. A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi.

îndoire s. f., g.-d. art. îndoirii; pl. îndoiri

îndoire s. f., g.-d. art. îndoirii; pl. îndoiri

îndoire s. f., g.-d. art. îndoirii, pl. îndoiri

ÎNDOIRE s. 1. v. împăturire. 2. v. încovoiere. 3. curbare, încovoiere, strâmbare. (~ unui cui.) 4. v. aplecare. 5. v. flexiune. 6. v. încovrigare. 7. v. suflecare. 8. v. dublare.

ÎNDOIRE s. 1. împăturire, pliere, strîngere, strîns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.) 2. arcuire, curbare, încovoiere, (rar) flexiune, (înv. și reg.) încujbare. (~ unei bare.) 3. curbare, încovoiere, strîmbare. (~ unui cui.) 4. aplecare, culcare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 5. arcuire, curbare, flexiune, încovoiere. (Mișcări de ~, în gimnastică.) 6. încîrligare, încolăcire, încovoiere, încovrigare. (~ cozii unui cîine.) 7. dublare. (~ mizei la un joc.)

Îndoire ≠ dezdoire