opțiuni
  • info

6 definiții pentru îndreptățit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDREPTĂȚIT, -Ă, îndreptățiți, -te, adj. Care are dreptul la ceva; autorizat să...; justificat; îndrituit. – V. îndreptăți.

ÎNDREPTĂȚIT, -Ă, îndreptățiți, -te, adj. Care are dreptul la ceva; autorizat să...; justificat; îndrituit. – V. îndreptăți.

îndreptățit, ~ă a [At: SAHIA, N. 30 / Pl: ~iți, ~e / E: îndreptăți] 1 Care are dreptul la ceva. 2 Care este autorizat la ceva Si: îndrituit. 3 Justificat.

ÎNDREPTĂȚIT, -Ă, îndreptățiți, -te, adj. (De obicei urmat de determinări introduse prin «la» sau «să») Care are dreptul la ceva, căruia i se permite ceva, care este autorizat să...; justificat. Ești poate cel mai îndreptățit să te amesteci în afacerea aceasta. SAHIA, N. 39. Mă găsii îndreptățit, după ce-mi sfîrșii treaba, să mă primblu. HOGAȘ, M. N. 168. Au găsit dorința lor îndreptățită. SBIERA, P. 264.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDREPTĂȚIT adj. 1. v. fundamentat. 2. drept, just, legitim. (O cerere ~.) 3. v. chemat. 4. v. autorizat.

ÎNDREPTĂȚIT adj. 1. fundamentat, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Un motiv ~.) 2. drept, just, legitim. (O cerere ~.) 3. chemat, competent, (înv.) volnic. (Nu este el ~ să ne dea lecții.)

Îndreptățit ≠ neîndreptățit

Intrare: îndreptățit
îndreptățit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndreptățit
  • ‑ndreptățit
  • îndreptățitul
  • îndreptățitu‑
  • ‑ndreptățitul
  • ‑ndreptățitu‑
  • îndreptățită
  • ‑ndreptățită
  • îndreptățita
  • ‑ndreptățita
plural
  • îndreptățiți
  • ‑ndreptățiți
  • îndreptățiții
  • ‑ndreptățiții
  • îndreptățite
  • ‑ndreptățite
  • îndreptățitele
  • ‑ndreptățitele
genitiv-dativ singular
  • îndreptățit
  • ‑ndreptățit
  • îndreptățitului
  • ‑ndreptățitului
  • îndreptățite
  • ‑ndreptățite
  • îndreptățitei
  • ‑ndreptățitei
plural
  • îndreptățiți
  • ‑ndreptățiți
  • îndreptățiților
  • ‑ndreptățiților
  • îndreptățite
  • ‑ndreptățite
  • îndreptățitelor
  • ‑ndreptățitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndreptățit, îndreptățităadjectiv

  • 1. Care are dreptul la ceva; autorizat să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: justificat îndrituit antonime: neîndreptățit
    • format_quote Ești poate cel mai îndreptățit să te amesteci în afacerea aceasta. SAHIA, N. 39. DLRLC
    • format_quote Mă găsii îndreptățit, după ce-mi sfîrșii treaba, să mă primblu. HOGAȘ, M. N. 168. DLRLC
    • format_quote Au găsit dorința lor îndreptățită. SBIERA, P. 264. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndreptăți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.