îndrăgostit, ~ă smf, a [At: MACEDONSKI, O. I, 21 / Pl: ~iți, ~e / E: îndrăgosti] 1-2 (Persoană) care a început să iubească pe cineva Si: amorezat.

ÎNDRĂGOSTIT, -Ă, îndrăgostiți, -te, adj. Care a prins dragoste de cineva, care iubește; amorezat. Mi-am lăsat părinții, casa, pacea unui dulce trai, Ca să plec îndrăgostită de feciorul cel de crai. EFTIMIU, Î. 104. Voi afla inimi îndrăgostite. MACEDONSKI, O. I 21. ◊ (Poetic) Prin flori Abia că se aude cum trec în armonie Ai vîntului de seară îndrăgostiți fiori! MACEDONSKI, O. I 262. ◊ (Substantivat, neobișnuit) Pe fete le așteptau seara... îndrăgostiții lor. PAS, Z. I 309.

îndrăgostit, -ă adj. și s. Înamorat.

AMANTES, AMENTES (lat.) = Îndrăgostiții, nebuni.

ÎNDRĂGOSTIT adj. amorezat, (livr.) înamorat.

ÎNDRĂGOSTIT adj. amorezat, (livr.) înamorat.

Amantes, amentes (lat. „Îndrăgostiți, smintiți”). Terențiu a spus aceste vorbe în comedia sa Andria (versul 13, în versiune modernă: act I, sc. 3). Ele s-au răspîndit repede datorită nu atît cuprinsului lor destul de banal, cît mai ales jocului de cuvinte original, reușit și ușor de reținut. Cind se folosesc? Oricând îndrăgostiții, prin manifestările lor, confirmă părerea lui Terențiu! Byron, în Pelerinajul lui Childe Harold (IV, 123), spune de asemeni: Who loves, raves „Cine iubește, aiurează”, dar versul său are un caracter dramatic, căci se referă la rătăcirile dragostei care pot avea urmări nefericite. LIT.