10 definiții pentru înfrumusețare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFRUMUSEȚARE, înfrumusețări, s. f. Acțiunea de a (se) înfrumuseța; împodobire. – V. înfrumuseța.
ÎNFRUMUSEȚARE, înfrumusețări, s. f. Acțiunea de a (se) înfrumuseța; împodobire. – V. înfrumuseța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înfrumusețare sf [At: ANTIM, P. 26 / V: ~râms~, ~ums~ / Pl: ~țări / E: înfrumseța] 1 Împodobire. 2 Transformare în mai frumos Si: înfrumusețat1 (2), înfrumușare (2). 3 (Ccr) Podoabă. 4 (Ccr) Frumusețe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFRUMUSEȚARE, înfrumusețări, s. f. Acțiunea de a înfrumuseța; împodobire. Este o datorie de cinste a sfaturilor populare din stațiunile balneo-climaterice să aibă o grijă deosebită pentru înfrumusețarea și curățenia acestor localități. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2360.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înfrămsețare sf vz înfrumusețare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfrumsețare sf vz înfrumusețare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înfrumusețare s. f., g.-d. art. înfrumusețării; pl. înfrumusețări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înfrumusețare s. f., g.-d. art. înfrumusețării; pl. înfrumusețări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înfrumusețare s. f., g.-d. art. înfrumusețării; pl. înfrumusețări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNFRUMUSEȚARE s. 1. v. împodobire. 2. v. idealizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFRUMUSEȚARE s. 1. decorare, decorație, gătire, împodobire, ornamentare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 2. idealizare, poetizare. (~ realității.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înfrumusețare, înfrumusețărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) înfrumuseța. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împodobire
- Este o datorie de cinste a sfaturilor populare din stațiunile balneo-climaterice să aibă o grijă deosebită pentru înfrumusețarea și curățenia acestor localități. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2360. DLRLC
-
etimologie:
- înfrumuseța DEX '09 DEX '98