10 definiții pentru înfuriere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNFURIERE s. f. Acțiunea de a (se) înfuria; furie, mânie. [Pr.: -ri-e-] – V. înfuria.
înfuriere sf [At: NEGRUZZI, S. II, 276/9 / V: ~iare / P: ~ri-e~ / Pl: ~ri / E: înfuria] 1-2 (Provocare de cineva sau) resimțire a unei stări de furie Si: enervare, iritare, mâniere, turbare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFURIERE s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) înfuria; furie, mânie. [Pr.: -ri-e-] – V. înfuria.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNFURIERE s. f. (Învechit) Furie, mînie mare. Înfurierea ei m-a îngrozit. NEGRUZZI, S. I 51. ◊ Fig. Marea se răscoală mugind cu-nfuriere. NEGRUZZI, S. II 276. – Pronunțat: -ri-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înfuriare sf vz înfuriere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înfuriere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. înfurierii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înfuriere (-ri-e-) s. f., g.-d. art. înfurierii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înfuriere s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. înfurierii; pl. înfurieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNFURIERE s. v. furie, înverșunare, mânie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înfuriere s. v. FURIE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ri-e-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înfuriere, înfurierisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) înfuria. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: furie mânie înverșunare
- Înfurierea ei m-a îngrozit. NEGRUZZI, S. I 51. DLRLC
- Marea se răscoală mugind cu-nfuriere. NEGRUZZI, S. II 276. DLRLC
-
etimologie:
- înfuria DEX '09 DEX '98