7 definiții pentru înghesuit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNGHESUIT2, -Ă, înghesuiți, -te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit2. ◊ Expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit = a râde înfundat. 2. În care este mare înghesuială; aglomerat. – V. înghesui.
ÎNGHESUIT2, -Ă, înghesuiți, -te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit2. ◊ Expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit = a râde înfundat. 2. În care este mare înghesuială; aglomerat. – V. înghesui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înghesuit2, ~ă [At: MAG. IST. IV, 24/8 / V: ~ghezu~, înghis~ / Pl: ~iți, ~e / E: înghesui] 1 a Ticsit. 2 a Îngrămădit în cantitate mare într-un spațiu restrâns Si: înghesuit2 (2). 3 a Ghemuit. 4 a Strâmtorat. 5 a Des. 6 a (D. pumni, râs, sunete etc.) Înfundat. 7 av (Îe) A râde ~ A râde înfundat. 8 a În care este mare înghesuială Si: aglomerat. 9 a Care are un spațiu redus.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGHESUIT2, -Ă, -înghesuiți, -te, adj. 1. Îngrămădit, îmbulzit, strîns. Erau dar cinci inși înghesuiți într-o odăiță. CĂLINESCU, E. 108. În interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechi stau înghesuite, pe banchete și-n picioare, treizeci și patru de persoane. CARAGIALE, O. II 168. ◊ Fig. Sunetele năvăleau afară înghesuite, repezi și jalnice. DELAVRANCEA, S. 69. ◊ (Adverbial, neobișnuit, în expr.) A rîde înghesuit = a rîde înfundat. Îmi pare că te văd... rîzînd înghesuit în barba-ți căruntă. ODOBESCU, S. I 436. 2. În care e mare înghesuială; aglomerat. Frumos bal, nu-i așa? – Prea frumos, numai cam înghesuit. ALECSANDRI, T. 773.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înghezuit2, ~ă a vz înghesuit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înghisuit2, ~ă a vz înghesuit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNGHESUIT adj. 1. v. îngrămădit. 2. burdușit, îndesat, îngrămădit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~ cu...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNGHESUIT adj. 1. ghemuit, îndesat, îngrămădit. (Stăteam ~ ca vai de lume.) 2. burdușit, îndesat, îngrămădit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
înghesuit, înghesuităadjectiv
- sinonime: ghemuit strâns îmbulzit îngrămădit
- Erau dar cinci inși înghesuiți într-o odăiță. CĂLINESCU, E. 108. DLRLC
- În interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechi stau înghesuite, pe banchete și-n picioare, treizeci și patru de persoane. CARAGIALE, O. II 168. DLRLC
- Sunetele năvăleau afară înghesuite, repezi și jalnice. DELAVRANCEA, S. 69. DLRLC
- A râde înghesuit = a râde înfundat. DEX '09 DLRLC
- Îmi pare că te văd... rîzînd înghesuit în barba-ți căruntă. ODOBESCU, S. I 436. DLRLC
-
-
- 2. În care este mare înghesuială. DEX '09 DLRLCsinonime: aglomerat
- Frumos bal, nu-i așa? – Prea frumos, numai cam înghesuit. ALECSANDRI, T. 773. DLRLC
-
etimologie:
- înghesui DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.