12 definiții pentru înghiontit
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNGHIOLDI vb. IV v. înghionti.
ÎNGHIOLDI vb. IV v. înghionti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNGHIONTI, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldi vb. IV] – În + ghionti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGHIONTI, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldi vb. IV] – În + ghionti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înghioldi vt vz înghionti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înghionti vtr [At: DA ms / V: ~oldi / Pzi: ~tesc / E: în- + ghionti] 1-2 A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul Si: a (se) ghionti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGHIONTI, înghiontesc, vb. IV. Tranz. A da ghionți, a lovi cu cotul sau cu piciorul; a ghionti. Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. ◊ Refl. reciproc. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNGHIONTI ~esc tranz. A atinge, dând ghiont; a lovi ușor (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /în + a ghionti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNGHIONTI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de ghionturi (unul cu altul). /în + a ghionti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înghionti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontesc, imperf. 3 sg. înghiontea; conj. prez. 3 să înghiontească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înghionti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înghiontesc, imperf. 3 sg. înghiontea; conj. prez. 3 sg. și pl. înghiontească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNGHIONTI vb. v. îmbrânci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNGHIONTI vb. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) împinge, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înghionti, înghiontescverb
- 1. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îl înghionti pe omul de lîngă el. DUMITRIU, N. 93. DLRLC
- Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate. DUMITRIU, B. F. 111. DLRLC
-
etimologie:
- În + ghionti DEX '09 DEX '98