îngroșa [At: COD. VOR. 104/7 / V: (cscj) ~și / Pzi: îngroș / E: ml *ingrossiare] 1-2 vtr (D. corpuri solide) (A face să devină sau) a deveni mai gros sau mai voluminos, adăugându-i material la suprafață. 3 vr (Fig; îe) Se ~oașă gluma (sau lucrul, treaba) Situația ia o întorsătură neplăcută, îngrijorătoare. 4 vt A accentua o linie, un punct, o literă etc. pentru a le face mai evidente. 5 vr (D. lichide, vapori etc.) A deveni mai dens. 6 vt A face ca o soluție să devină mai concentrată prin adaos de materii solide, prin fierbere etc. 7 vr (Îe) A ~ rândurile A-și spori numărul. 8 vr A se îndesi. 9 vr (D. voce) A căpăta un timbru mai coborât, mai grav. 10-11 vtr (Îe) A (i se) ~ (cuiva) obrazul A răbda insulte, neajunsuri. 12-13 vtr (Îae) A se face că nu știe faptul că un lucru este altfel decât ar trebui. 14-15 vtr (Îae) A deveni obraznic. 16-17 vtr A (se) închega. 18 vt (Îvp) A lăsa o femeie însărcinată. 19 vr (Înv) A se grăbi. 20 vt (Fig) A sublinia o idee.

ÎNGROȘA, îngroș, vb. I. Refl. 1. (Despre corpuri solide) A deveni mai gros, mai voluminos, cu diametrul mai mare. Trunchiul copacului s-a îngroșat. ◊ Expr. Se îngroașă treaba (sau lucrul, gluma) = lucrurile încep să capete o amploare nedorită, să ia o întorsătură îngrijorătoare. Treaba se-ngroașă, trebuie asprime. ALECSANDRI, T. 1399. Deacă vedea și vedea Că gluma se ingroșa... La Gheorghiță se ducea. TEODORESCU, P. P. 599. ♦ Tranz. (Cu privire la obiecte solide) A face să fie mai gros (prin adaos de material la suprafața lui); (cu privire la linii) a face mai lat. 2. (Despre corpuri lichide sau gazoase) A deveni mai vîscos, mai compact, mai des. Ceața s-a îngroșat. ♦ Tranz. A face ca un lichid să devină mai vîscos (prin adaosul unor materii solide, prin fierbere etc.). Îngroș supa cu făină. ♦ (Despre grupuri de persoane) A deveni mai numeros, a-și mări numărul. Curînd, urca spre piața Pașcanilor, rînduit aproape ostășește, un grup ce se tot îngroșa pe măsură ce străbătea străzile. GALAN, Z. R. 28. 3. (Despre voce) A căpăta un timbru mai gros; a deveni lipsit de finețe.

A ÎNGROȘA îngroș tranz. (linii, contururi) A face să se îngroașe. ◊ ~ culorile a exagera. /<lat. ingrossiare

A SE ÎNGROȘA pers. 3 se îngroașă intranz. 1) (despre obiecte) A deveni (mai) gros. 2) (despre lichide) A deveni (mai) dens; a se îndesi. ◊ Se îngroașă gluma (sau lucrul, treaba) situația se complică, ia o întorsătură serioasă, îngrijorătoare. 3) (despre mulțimi de persoane) A spori numeric. 4) (despre voce) A căpăta un timbru (mai) grav. /<lat. ingrossiare

îngroșá v. 1. a (se) face gros; 2. fig. a deveni serios; s’a îngroșat gluma PANN.

îngroși v vz îngroșa

îngróș, -á v. tr. (mlat. it. ingrossare, sp. engrosar, pg. engrossar. - Îngroașă; să îngroașe. V. gros). Fac gros. Măresc, augmentez: duceți-vă și îngroșațĭ rîndurile oștiĭ! Mă fac gros. Fig. Lucru, treaba, gluma se îngroașă, devine serioasă.

îngroșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngroș, 3 îngroașă, 1 pl. îngroșăm; conj. prez. 1 sg. să îngroș, 3 să îngroașe; ger. îngroșând

îngroșa (a ~) vb., ind. prez. 3 îngroașă, 1 pl. îngroșăm; conj. prez. 3 să îngroașe; ger. îngroșând

îngroșa vb., ind. prez. 1 sg. îngroș, 3 sg. și pl. îngroașă, 1 pl. îngroșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îngroașe; ger. îngroșând

îngroșa (ind. prez. 3 sg. și pl. îngroașă, 1 pl. îngroșăm, conj. îngroașe, ger. îngroșînd)

îngroș, -groașă 3, -groșător adj. v.

ÎNGROȘA vb. 1. a se închega, a se învârtoșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.) 2. v. scădea. 3. v. îndesi.

ÎNGROȘA vb. 1. a se închega, a se învîrtoșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.) 2. a scădea. (Mîncarea s-a ~ mult.) 3. a crește, a se îndesi, a se înmulți, a spori. (Rîndurile s-au ~.)

A (se) îngroșa ≠ a (se) subția

se îngroașă gluma! expr. situația devine gravă!