înlăturare sf [At: DDRF / Pl: ~rări / E: înlătura] 1 Îndepărtare (2). 2 Eliminare. 3 Excludere.

ÎNLĂTURARE s. f. Acțiunea de a înlătura; îndepărtare. Prin înlăturarea monarhiei a fost dărîmată în țara noastră una din cele mai puternice citadele reacționare. IST. R.P.R. 747.

înlăturare s. f., g.-d. art. înlăturării

înlăturare s. f., g.-d. art. înlăturării

înlăturare s. f., g.-d. art. înlăturării; pl. înlăturări

ÎNLĂTURARE s. 1. v. anulare. 2. v. curățare. 3. v. eliminare. 4. v. ridicare. 5. v. excludere. 6. eliminare, îndepărtare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 7. îndepărtare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 8. (fig.) răsturnare. (~ cuiva de pe tron.) 9. v. evitare. 10. v. aplanare.

ÎNLĂTURARE s. 1. anulare, eliminare, îndepărtare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 2. curățare, eliminare, îndepărtare, scoatere. (Preparat pentru ~ petelor.) 3. eliminare, scoatere, suprimare. (~ dulciurilor din alimentație.) 4. îndepărtare, ridicare, ridicat. (~ unui colț din văl.) 5. eliminare, excludere, îndepărtare, scoatere. (~ cuiva dintr-o organizație.) 6. eliminare, îndepărtare, suprimare. (~ cauzelor răului.) 7. îndepărtare, (fig.) scuturare. (~ lanțurilor robiei.) 8. (fig.) răsturnare. (~ cuiva de pe tron.) 9. evitare, împiedicare, îndepărtare, ocolire, preîntîmpinare, prevenire, (rar) prevenție. (~ unor consecințe neplăcute.) 10. aplanare, (rar) pacificare. (~ unui conflict.)