înmagazina vt [At: PONI, F. 305 / V: in~, (înv; nrc) ~iona / S și: îmma- / Pzi: ~nez / E: fr emmagasiner] 1 A pune, a așeza mărfuri, produse etc. într-o magazie pentru a le păstra Si: a depozita. 2 (Pgn; fig) A acumula cunoștințe, energie etc.

ÎNMAGAZINA, înmagazinez, vb. I. Tranz. (Cu privire la mărfuri, produse etc.) A pune, a așeza (în vederea păstrării) într-o magazie; a depozita; fig. a acumula. Se ridică de pe scaun, scuturîndu-se poate de un fior al frigului înmagazinat în ghețăria sălii de așteptare, poate scuturat de amintiri. C. PETRESCU, A. 287.

ÎNMAGAZINA vb. I. tr. A depozita, a așeza într-o magazie (mărfuri, cereale etc.). ♦ A acumula (cunoștințe, energie etc.); a reține. [< fr. emmagasiner].

ÎNMAGAZINA vb. tr. 1. a depozita într-o magazie (mărfuri, cereale etc.). 2. a acumula (cunoștințe, energie etc.). (< fr. emmagasiner)

A ÎNMAGAZINA ~ez tranz. 1) (materiale, produse, mărfuri) A pune în magazie (pentru a păstra sau pentru a crea rezerve); a depozita. ~ grâne. 2) fig. A aduna treptat, sporind mereu cantitatea; a acumula. ~ cunoștințe. ~ energie. /<fr. enmagasiner

înmagazinà v. 1. a pune în magazie; 2. a acumula.

inmagazina v vz înmagazina

înmagaziona v vz înmagazina

*înmagazinéz v. tr. (fr. emmagasiner). Pun în magazin orĭ în magazie. Fig. Acumulez: a înmagazina știință în cap. – Și îma-, ima- și inma-.

înmagazina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înmagazinez, 3 înmagazinează; conj. prez. 1 sg. să înmagazinez, 3 să înmagazineze

înmagazina (a ~) vb., ind. prez. 3 înmagazinează

înmagazina vb., ind. prez. 1 sg. înmagazinez, 3 sg. și pl. înmagazinează

înmagazinez.

ÎNMAGAZINA vb. 1. v. depozita. 2. v. acumula.

ÎNMAGAZINA vb. 1. a depozita, a stoca, (înv.) a strînge. (A ~ marfa în magazie.) 2. a (se) acumula, a (se) aduna, a (se) concentra, a (se) strînge. (A ~ o mare cantitate de energie.)