opțiuni
  • info

5 definiții pentru înmărmurit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMĂRMURIT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – V. înmărmuri.

ÎNMĂRMURIT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – V. înmărmuri.

înmărmurit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 390 / Pl: ~iți, ~e / E: înmărmuri] 1 (Mtp; nob) Care a fost transformat în marmură. 2 (Fig) Care a rămas nemișcat de uimire, frică etc. 3 (Fig) Uimit.

ÎNMĂRMURIT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. (Mai ales în construcție cu verbele «a fi», «a sta», «a rămîne») Țintuit locului (din cauza unei emoții puternice); înlemnit, încremenit. Cînd te-am văzut alunecînd, spintecînd valurile... am rămas înmărmurit. CAMIL PETRESCU, T. II 225. A rămas înmărmurit de atîta mizerie și perversitate omenească. VLAHUȚĂ, O. A. 222. O dată te văzusem – Ș-am stat înmărmurit, Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. EMINESCU, O. IV 277.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMĂRMURIT adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înțepenit, neclintit, nemișcat, paralizat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stâlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de spaimă.)

ÎNMĂRMURIT adj. împietrit, încremenit, înlemnit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de spaimă.)

Intrare: înmărmurit
înmărmurit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmărmurit
  • ‑nmărmurit
  • înmărmuritul
  • înmărmuritu‑
  • ‑nmărmuritul
  • ‑nmărmuritu‑
  • înmărmurită
  • ‑nmărmurită
  • înmărmurita
  • ‑nmărmurita
plural
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
  • înmărmuriții
  • ‑nmărmuriții
  • înmărmurite
  • ‑nmărmurite
  • înmărmuritele
  • ‑nmărmuritele
genitiv-dativ singular
  • înmărmurit
  • ‑nmărmurit
  • înmărmuritului
  • ‑nmărmuritului
  • înmărmurite
  • ‑nmărmurite
  • înmărmuritei
  • ‑nmărmuritei
plural
  • înmărmuriți
  • ‑nmărmuriți
  • înmărmuriților
  • ‑nmărmuriților
  • înmărmurite
  • ‑nmărmurite
  • înmărmuritelor
  • ‑nmărmuritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmărmurit, înmărmurităadjectiv

  • 1. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încremenit înlemnit
    • format_quote Cînd te-am văzut alunecînd, spintecînd valurile... am rămas înmărmurit. CAMIL PETRESCU, T. II 225. DLRLC
    • format_quote A rămas înmărmurit de atîta mizerie și perversitate omenească. VLAHUȚĂ, O. A. 222. DLRLC
    • format_quote O dată te văzusem – Ș-am stat înmărmurit, Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. EMINESCU, O. IV 277. DLRLC
    • 1.1. în basme Care a fost transformat în piatră. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi înmărmuri DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.