opțiuni
  • info

5 definiții pentru înnoit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOIT, -Ă, înnoiți, -te, adj. 1. Făcut din (sau ca) nou; reparat. ♦ Îmbrăcat cu ceva nou. 2. Fig. Schimbat, primenit, împrospătat. – V. înnoi.

ÎNNOIT, -Ă, înnoiți, -te, adj. 1. Făcut din (sau ca) nou; reparat. ♦ Îmbrăcat cu ceva nou. 2. Fig. Schimbat, primenit, împrospătat. – V. înnoi.

înnoit, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 3/20 / S și: îno~ / Pl: ~iți, ~e / E: înnoi] 1 Făcut din nou. 2 Restabilit. 3 Regenerat. 4 (Fig; d. putere) Refăcut. 5 Repetat. 6 (Înv; spc; d. construcții) Sfințit. 7 (D. îmbrăcăminte) Schimbat. 8 (Fig; d. acte) A cărui valabilitate este prelungită. 9 (D. clădiri) Renovat.

ÎNNOIT, -Ă, înnoiți, -te, adj. 1. Făcut din nou, reparat. Casă înnoită. ♦ Îmbrăcat cu ceva nou. Sub arcul de triumf, înălțat în poartă din crengi ce se ofiliseră, colonelul, înnoit și el din cap pînă-n picioare, se uita țintă înspre oraș. BRĂESCU, V. A. 51. 2. Schimbat, primenit, reîmprospătat. În lumina din ce în ce mai scăzută a amurgului, trăsura trecea pe drumul larg, pe sub sălcii bătrîne pline de mugurii vieții înnoite, mîțișori cenușii și lucioși. SADOVEANU, O. IV 9. Căci era pe la-nceputul Lunii mai, cînd firea-ntreagă Înnoită, uită parcă Tot ce-a fost cumplit și rău. IOSIF, V. 120.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNNOIT adj. 1. modernizat. (Utilaj ~.) 2. împrospătat, regenerat, reînnoit. (Natura ~.)

ÎNNOIT adj. 1. modernizat. (Utilaj ~.) 2. împrospătat, regenerat, reînnoit. (Natura ~.)

Intrare: înnoit
înnoit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnoit
  • ‑nnoit
  • înnoitul
  • înnoitu‑
  • ‑nnoitul
  • ‑nnoitu‑
  • înnoită
  • ‑nnoită
  • înnoita
  • ‑nnoita
plural
  • înnoiți
  • ‑nnoiți
  • înnoiții
  • ‑nnoiții
  • înnoite
  • ‑nnoite
  • înnoitele
  • ‑nnoitele
genitiv-dativ singular
  • înnoit
  • ‑nnoit
  • înnoitului
  • ‑nnoitului
  • înnoite
  • ‑nnoite
  • înnoitei
  • ‑nnoitei
plural
  • înnoiți
  • ‑nnoiți
  • înnoiților
  • ‑nnoiților
  • înnoite
  • ‑nnoite
  • înnoitelor
  • ‑nnoitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnoit, înnoităadjectiv

  • 1. Făcut din (sau ca) nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reparat
    • format_quote Casă înnoită. DLRLC
    • 1.1. Îmbrăcat cu ceva nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sub arcul de triumf, înălțat în poartă din crengi ce se ofiliseră, colonelul, înnoit și el din cap pînă-n picioare, se uita țintă înspre oraș. BRĂESCU, V. A. 51. DLRLC
  • 2. figurat Primenit, schimbat, împrospătat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: primenit schimbat împrospătat
    • format_quote În lumina din ce în ce mai scăzută a amurgului, trăsura trecea pe drumul larg, pe sub sălcii bătrîne pline de mugurii vieții înnoite, mîțișori cenușii și lucioși. SADOVEANU, O. IV 9. DLRLC
    • format_quote Căci era pe la-nceputul Lunii mai, cînd firea-ntreagă Înnoită, uită parcă Tot ce-a fost cumplit și rău. IOSIF, V. 120. DLRLC
etimologie:
  • vezi înnoi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.