dexonline

info

12 definiții pentru întineri

din care

explicative (8)
morfologice (3)
relaționale (1)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTINERI, întineresc, vb. IV. Intranz. A redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate. ♦ Tranz. A da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire. ♦ Tranz. și refl. A (se) declara mai tânăr decât este în realitate. – În + tânăr.

întineri [At: BELDIMAN, N. P. 38 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în- + tânăr] 1 vi A reveni la tinerețe, ca vitalitate, aspect etc. 2 vi A căpăta din nou un aspect de tinerețe, prospețime, vitalitate. 3 vt A da cuiva o înfățișare mai tânără. 4 vt A da cuiva vitalitate, prospețime, strălucire. 5-6 vtr A (se) declara mai tânăr decât este în realitate.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNTINERI, întineresc, vb. IV. Intranz. A deveni (din nou) tînăr (ca aspect, ca vitalitate). Întinerise parcă și mai mult. Doar o umbră de surîs îi flutura pe gura copilărească de băiețandru necopt. DUMITRIU, N. 161. Și cît îi ea de trecută, de slabă și bătută de necazuri, dar fața îi întinerește cînd vede pe Radu viind. VLAHUȚĂ, O. A. I 87. Moșneagul pe loc a întinerit, văzînd atîte bogății! CREANGĂ, P. 291. (Poetic) Codrule cu rîuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tînăr precum ești Tot mereu întinerești. EMINESCU, O. I 123. ♦ Tranz. A da un aspect, o înfățișare mai tînără; a insufla o vitalitate tinerească. Pieptănătura aceasta te întinerește. ▭ Ostenită de atîtea rele ce o rodeau într-însa, împărăția romană trebui să cază... ca să schimbe fața lumii vechi și să o întinerească. BĂLCESCU, O. II 11.

A ÎNTINERI ~esc 1. intranz. A recăpăta tinerețea de altă dată; a deveni din nou tânăr. 2. tranz. A face să aibă înfățișare (mai) tânără. Rochia aceasta o întinerește. /în + tânăr

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

întinerì v. a (se) face tânăr. [Lat. TENERESCERE].

întinera v vz întineri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

întinerésc v. intr. (d. tînăr). Devin tînăr: a întineri de bucurie. V. tr. Fac tînăr: bucuria te întinerește. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. tineresc.

*reîntinerésc v. tr. (re- și întineresc, după fr. rajeunir). Greșit îld. întineresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întineri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întineresc, 3 sg. întinerește, imperf. 1 întineream; conj. prez. 1 sg. să întineresc, 3 să întinerească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

întineri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întineresc, imperf. 3 sg. întinerea; conj. prez. 3 să întinerească

întineri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întineresc, imperf. 3 sg. întinerea; conj. prez. 3 sg. și pl. întinerească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A întineri ≠ a îmbătrâni

Intrare: întineri

întineri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) întineri ‑ntineri	întinerire ‑ntinerire	întinerit ‑ntinerit întineritu‑ ‑ntineritu‑	întinerind ‑ntinerind întinerindu‑ ‑ntinerindu‑	singular	plural
		(a) întineri ‑ntineri	întinerire ‑ntinerire	întinerit ‑ntinerit întineritu‑ ‑ntineritu‑	întinerind ‑ntinerind întinerindu‑ ‑ntinerindu‑	întinerește ‑ntinerește	întineriți ‑ntineriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	întineresc ‑ntineresc	(să) întineresc ‑ntineresc	întineream ‑ntineream	întinerii ‑ntinerii	întinerisem ‑ntinerisem
	a II-a (tu)	întinerești ‑ntinerești	(să) întinerești ‑ntinerești	întinereai ‑ntinereai	întineriși ‑ntineriși	întineriseși ‑ntineriseși
	a III-a (el, ea)	întinerește ‑ntinerește	(să) întinerească ‑ntinerească	întinerea ‑ntinerea	întineri ‑ntineri	întinerise ‑ntinerise
plural	I (noi)	întinerim ‑ntinerim	(să) întinerim ‑ntinerim	întineream ‑ntineream	întinerirăm ‑ntinerirăm	întineriserăm ‑ntineriserăm întinerisem ‑ntinerisem
	a II-a (voi)	întineriți ‑ntineriți	(să) întineriți ‑ntineriți	întinereați ‑ntinereați	întinerirăți ‑ntinerirăți	întineriserăți ‑ntineriserăți întineriseți ‑ntineriseți
	a III-a (ei, ele)	întineresc ‑ntineresc	(să) întinerească ‑ntinerească	întinereau ‑ntinereau	întineriră ‑ntineriră	întineriseră ‑ntineriseră

întinera

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

întineri, întinerescverb

1. A redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC

antonime: îmbătrâni
- format_quote Întinerise parcă și mai mult. Doar o umbră de surîs îi flutura pe gura copilărească de băiețandru necopt. DUMITRIU, N. 161. DLRLC
- format_quote Și cît îi ea de trecută, de slabă și bătută de necazuri, dar fața îi întinerește cînd vede pe Radu viind. VLAHUȚĂ, O. A. I 87. DLRLC
- format_quote Moșneagul pe loc a întinerit, văzînd atîte bogății! CREANGĂ, P. 291. DLRLC
- format_quote poetic Codrule cu rîuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tînăr precum ești Tot mereu întinerești. EMINESCU, O. I 123. DLRLC
- 1.1. tranzitiv A da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote Pieptănătura aceasta te întinerește. DLRLC
  - format_quote Ostenită de atîtea rele ce o rodeau într-însa, împărăția romană trebui să cază... ca să schimbe fața lumii vechi și să o întinerească. BĂLCESCU, O. II 11. DLRLC
- 1.2. tranzitiv reflexiv A (se) declara mai tânăr decât este în realitate. DEX '09 DEX '98

etimologie:

În + tânăr DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.