3 definiții pentru întrebăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
întrebăciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 221 / Pl: ~ni / E: întreba + -(ă)ciune] (Îvp) 1-8 Întrebare (1, 4-8, 10-11).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNTREBĂCIUNE s. v. întrebare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întrebăciune s. v. ÎNTREBARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: întrebăciune
întrebăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)