opțiuni

4 definiții pentru întrecut (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întrecut2, ~ă a [At: ADAM, SĂM. II, 160 / Pl: ~uți, ~e / E: întrece] 1 (Șfg) Rămas în urmă. 2 Depășit în mers. 3 Care s-a dovedit inferior față de altcineva într- o anumită privință. 4-5 (D. bunuri) Din care (există sau) cineva deține mai mult decât este necesar. 6 (D. limite) Depășit. 7-8 Care este depășit de altcineva într-o competiție prin (calități sau) performanțe. 9-10 Care a îndeplinit o acțiune mai puțin bine (decât altcineva sau) decât sine însuși. 11 Mofturos. 12 Împlinit cu prisosință. 13 (Pex) Mai mare decât trebuie.

ÎNTRECUT ~tă (~ți, ~te) v. A ÎNTRECE. ◊ Pe ~te luându-se la întrecere; întrecându-se care mai de care. /v. a întrece

întrecut a. și adv. mai mult decât trebue: lemne sunt de ajuns și de întrecut în pădure CR.; pe întrecute, care pe care: se luară la goană pe întrecute.

întrecút, -ă adj. Lăsat în urmă. Pe întrecute, întrecîndu-te, luîndu-te la întrecere: autoriĭ scriaŭ pe întrecute.

Intrare: întrecut (adj.)
întrecut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrecut
  • ‑ntrecut
  • întrecutul
  • întrecutu‑
  • ‑ntrecutul
  • ‑ntrecutu‑
  • întrecută
  • ‑ntrecută
  • întrecuta
  • ‑ntrecuta
plural
  • întrecuți
  • ‑ntrecuți
  • întrecuții
  • ‑ntrecuții
  • întrecute
  • ‑ntrecute
  • întrecutele
  • ‑ntrecutele
genitiv-dativ singular
  • întrecut
  • ‑ntrecut
  • întrecutului
  • ‑ntrecutului
  • întrecute
  • ‑ntrecute
  • întrecutei
  • ‑ntrecutei
plural
  • întrecuți
  • ‑ntrecuți
  • întrecuților
  • ‑ntrecuților
  • întrecute
  • ‑ntrecute
  • întrecutelor
  • ‑ntrecutelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)