opțiuni
  • info

6 definiții pentru întreguleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREGULEȚ, întreguleți, adj. (Pop., întărind pe „întreg”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uleț.

întreguleț, ~eață a [At: ISPIRESCU, L. 271/ Pl: ~i, ~e / E: întreg + -uleț] 1-2 (Fam; șhp) Întreguț (1-2).

ÎNTREGULEȚ, întreguleți, adj. (Fam., întărind pe „întreg”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uleț.

ÎNTREGULEȚ, întreguleți, adj. m. (Familiar, întărind pe «întreg») Diminutiv al lui întreg; întreguț. A podidit-o un plîns d-a muiat un ștergar întreg întreguleț. DELAVRANCEA, S. 12. Un an întreg întreguleț o plînse. ISPIRESCU, L. 306.

întreguléț adj. (dim. d. întreg. Zic și Bulgariĭ așa: cĭelo cĭeliniček. Cp. cu golăneț, nouleț). Fam. Întreg întreguleț, absolut întreg, intact: ĭacătă-țĭ baniĭ întregĭ întregulețĭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întreguleț adj. m., pl. întreguleți

Intrare: întreguleț
întreguleț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreguleț
  • ‑ntreguleț
  • întregulețul
  • întregulețu‑
  • ‑ntregulețul
  • ‑ntregulețu‑
  • întreguleață
  • ‑ntreguleață
  • întreguleața
  • ‑ntreguleața
plural
  • întreguleți
  • ‑ntreguleți
  • întreguleții
  • ‑ntreguleții
  • întregulețe
  • ‑ntregulețe
  • întregulețele
  • ‑ntregulețele
genitiv-dativ singular
  • întreguleț
  • ‑ntreguleț
  • întregulețului
  • ‑ntregulețului
  • întregulețe
  • ‑ntregulețe
  • întreguleței
  • ‑ntreguleței
plural
  • întreguleți
  • ‑ntreguleți
  • întreguleților
  • ‑ntreguleților
  • întregulețe
  • ‑ntregulețe
  • întregulețelor
  • ‑ntregulețelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întreguleț, întreguleațăadjectiv
întreguliță, întregulițeadjectiv feminin

  • 1. popular (Întărind pe „întreg”, „întreagă”) Diminutiv al lui întreg, întreagă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întreguț
    • format_quote A podidit-o un plîns d-a muiat un ștergar întreg întreguleț. DELAVRANCEA, S. 12. DLRLC
    • format_quote Un an întreg întreguleț o plînse. ISPIRESCU, L. 306. DLRLC
    • format_quote Porunci bucătăresei să nu lepede nimic din ale găinei, nici din măruntaie, ci s-o frigă așa întreagă întreguliță. ISPIRESCU, L. 271. DLRLC
etimologie:
  • Întreg + -uleț, -uliță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.