opțiuni
  • info

19 definiții pentru învălmăși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂLMĂȘI, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.

ÎNVĂLMĂȘI, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.

învălmăși [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (reg; cscj) ~șa / Pzi: ~șesc / E: ns cf valma, vălmășag] 1-2 vtr A (se) amesteca de-a valma. 3-4 vtr A (se) arunca la întâmplare, în dezordine. 5 vr (Rar; fig) A se zăpăci. 6 vt (Înv; fig) A corupe.

ÎNVĂLMĂȘI, învălmășesc, vb. IV. 1. Tranz. A amesteca de-a valma, a pune în dezordine, a arunca claie peste grămadă. Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75. Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Refl. Fig. Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361. 2. Refl. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73. Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153. – Variantă: vălmăși (PISCUPESCU, O. 1) vb. IV.

A ÎNVĂLMĂȘI ~esc tranz. A face să se învălmășească. /în + vălmășag

A SE ÎNVĂLMĂȘI mă ~esc intranz. A se amesteca de-a valma; a se îngrămădi în neorânduială. /în + vălmășag

învălmășì v. a se încurca rău: toți se răstoarnă și se învălmășesc; Bot. fig. se învălmășia în vorbă NEGR. [V. valmeș].

învălmășa v vz învălmăși

vălmășeală sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: vălmăși + -eală] 1 (Pop) Învălmășeală. 2 Derută (1). 3 Zăpăceală. 4 (Mol; d. suprafețe de pământ; îla) La ~ Stăpânit și exploatat în comun.

vălmăși [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ăci, ~ăji / Pzi: ~șesc / E: vălmășag cf vălătuci] 1-2 vtr (Pop) A (se) amesteca în dezordine Si: a (se) învălmăși. 3 vt (Îvr) A stânjeni. 4 vt (Îvr) A perturba. 5-6 vtr A (se) încurca. 7-8 vtr A (se) dezorienta. 9-10 vtr A (se) zăpăci. 11 vt (Reg; îf vălmăci; csnp) A cuprinde din toate părțile Si: a învălui.

VĂLMĂȘI vb. IV v. învălmăși.

învălmășésc v. tr. (d. de-a valma). Amestec, pun în dezordine. V. refl. Mă amestec: toată lumea se învălmășea în pĭață. Fig. Mă încurc, mă zăpăcesc: se învălmășea în vorbă. – Și vălm-. V. învrășulesc.

vălmășeală, -ésc, V. învălm-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învălmăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășesc, 3 sg. învălmășește, imperf. 1 învălmășeam; conj. prez. 1 sg. să învălmășesc, 3 să învălmășească

învălmăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășesc, imperf. 3 sg. învălmășea; conj. prez. 3 să învălmășească

învălmăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășesc, imperf. 3 sg. învălmășea; conj. prez. 3 sg. și pl. învălmășească

învălmăși (conj. învălmășească)

învălmășesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp., -șind ger., -șitor adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVĂLMĂȘI vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întâmplare.)

ÎNVĂLMĂȘI vb. (pop.) a (se) vălmăși. (A ~ lucrurile la întîmplare.)

Intrare: învălmăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învălmăși
  • ‑nvălmăși
  • învălmășire
  • ‑nvălmășire
  • învălmășit
  • ‑nvălmășit
  • învălmășitu‑
  • ‑nvălmășitu‑
  • învălmășind
  • ‑nvălmășind
  • învălmășindu‑
  • ‑nvălmășindu‑
 singular plural
  • învălmășește
  • ‑nvălmășește
  • învălmășiți
  • ‑nvălmășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învălmășesc
  • ‑nvălmășesc
 (să)
  • învălmășesc
  • ‑nvălmășesc
  • învălmășeam
  • ‑nvălmășeam
  • învălmășii
  • ‑nvălmășii
  • învălmășisem
  • ‑nvălmășisem
a II-a (tu)
  • învălmășești
  • ‑nvălmășești
 (să)
  • învălmășești
  • ‑nvălmășești
  • învălmășeai
  • ‑nvălmășeai
  • învălmășiși
  • ‑nvălmășiși
  • învălmășiseși
  • ‑nvălmășiseși
a III-a (el, ea)
  • învălmășește
  • ‑nvălmășește
 (să)
  • învălmășească
  • ‑nvălmășească
  • învălmășea
  • ‑nvălmășea
  • învălmăși
  • ‑nvălmăși
  • învălmășise
  • ‑nvălmășise
plural I (noi)
  • învălmășim
  • ‑nvălmășim
 (să)
  • învălmășim
  • ‑nvălmășim
  • învălmășeam
  • ‑nvălmășeam
  • învălmășirăm
  • ‑nvălmășirăm
  • învălmășiserăm
  • ‑nvălmășiserăm
  • învălmășisem
  • ‑nvălmășisem
a II-a (voi)
  • învălmășiți
  • ‑nvălmășiți
 (să)
  • învălmășiți
  • ‑nvălmășiți
  • învălmășeați
  • ‑nvălmășeați
  • învălmășirăți
  • ‑nvălmășirăți
  • învălmășiserăți
  • ‑nvălmășiserăți
  • învălmășiseți
  • ‑nvălmășiseți
a III-a (ei, ele)
  • învălmășesc
  • ‑nvălmășesc
 (să)
  • învălmășească
  • ‑nvălmășească
  • învălmășeau
  • ‑nvălmășeau
  • învălmășiră
  • ‑nvălmășiră
  • învălmășiseră
  • ‑nvălmășiseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vălmăși
  • vălmășire
  • vălmășit
  • vălmășitu‑
  • vălmășind
  • vălmășindu‑
 singular plural
  • vălmășește
  • vălmășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vălmășesc
 (să)
  • vălmășesc
  • vălmășeam
  • vălmășii
  • vălmășisem
a II-a (tu)
  • vălmășești
 (să)
  • vălmășești
  • vălmășeai
  • vălmășiși
  • vălmășiseși
a III-a (el, ea)
  • vălmășește
 (să)
  • vălmășească
  • vălmășea
  • vălmăși
  • vălmășise
plural I (noi)
  • vălmășim
 (să)
  • vălmășim
  • vălmășeam
  • vălmășirăm
  • vălmășiserăm
  • vălmășisem
a II-a (voi)
  • vălmășiți
 (să)
  • vălmășiți
  • vălmășeați
  • vălmășirăți
  • vălmășiserăți
  • vălmășiseți
a III-a (ei, ele)
  • vălmășesc
 (să)
  • vălmășească
  • vălmășeau
  • vălmășiră
  • vălmășiseră
învălmășa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învălmăși, învălmășescverb

  • 1. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: vălmăși
    • format_quote Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. DLRLC
    • format_quote Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75. DLRLC
    • format_quote Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat rar A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73. DLRLC
      • format_quote Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
etimologie:
  • cf. [de-a] valma și vălmășag. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.