7 definiții pentru înzestrat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNZESTRAT, -Ă, înzestrați, -te, adj. Prevăzut cu cele necesare. ♦ Fig. Dotat cu calități deosebite, talentat. – V. înzestra.
ÎNZESTRAT, -Ă, înzestrați, -te, adj. Prevăzut cu cele necesare. ♦ Fig. Dotat cu calități deosebite, talentat. – V. înzestra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înzestrat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înzestra] 1-7 Înzestrare (1-7). 8 (Ccr) Zestre. 9 (Fig) Împodobire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înzestrat2, ~ă a [At: (a. 1819) URICARIUL, I, 128/16 / Pl: ~ați, ~e / E: înzestra] 1 Care a primit zestre. 2 Prevăzut cu cele necesare. 3 (Fig) Împodobit. 4 (Fig) Dotat cu calități deosebite. 5 (Fig) Talentat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNZESTRAT, -Ă, înzestrați, -te, adj. 1. Care are aptitudini pentru ceva, dotat, talentat. [Victor Hugo] a fost cel mai înzestrat, mai divers și mai puternic dintre toți poeții lirici francezi. SADOVEANU, E. 225. Ești tînăr, bine înzestrat și... ai pasiunea lucrului. VLAHUȚĂ, O. A. 335. 2. Prevăzut cu cele necesare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înzestrat adj. m., pl. înzestrați; f. sg. înzestrată, pl. înzestrate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNZESTRAT adj. 1. v. competent. 2. v. talentat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNZESTRAT adj. 1. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer ~.) 2. talentat, (rar) măiestrit, talentos. (Un pictor ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înzestrat, înzestratăadjectiv
- 1. Prevăzut cu cele necesare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- [Victor Hugo] a fost cel mai înzestrat, mai divers și mai puternic dintre toți poeții lirici francezi. SADOVEANU, E. 225. DLRLC
- Ești tînăr, bine înzestrat și... ai pasiunea lucrului. VLAHUȚĂ, O. A. 335. DLRLC
-
-
etimologie:
- înzestra DEX '09 DEX '98