opțiuni
  • info

13 definiții pentru înștiința

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘTIINȚA, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință.

ÎNȘTIINȚA, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință.

înștiința [At: M. COSTIN, ap. LET. 14/28 / Pzi: ~țez / E: în- + știință] 1 vt A aduce la cunoștință Si: a anunța, a avertiza, a aviza, a comunica, a informa, a notifica. 2 vr (Înv) A lua cunoștință. 3 vr A prinde de veste.

ÎNȘTIINȚA, înștiințez, vb. I. Tranz. A informa (despre ceva), a aduce la cunoștință, a da de știre, a face cunoscut; a încunoștința. A! dar uitasem să te înștiințez. Mîine seară sîntem invitați în oraș la masă. ARGHEZI, P. T. 134. Turturica ajunsese la Împăratul-Verde și-l înștiințase. CREANGĂ, P. 277. Lăpușneanul, pre care îl înștiințase de pornirea norodului, trimise pre armașul să-i întrebe ce vor și ce cer. NEGRUZZI, S. I 153. ◊ Refl. pas. (Învechit) Acest sunet, acest nume valurile îl primesc; Unul altuia îi spune; Dunărea se-nștiințează. ALEXANDRESCU, P. 133.

A ÎNȘTIINȚA ~ez tranz. (persoane) A pune în cunoștință de cauză; a pune la curent a anunța; a informa. /în + știință

înștiințà v. a face cunoscut, a da de știre, a anunța, a notifică. [V. știință].

minisi vt [At: (cca 1821) ap. GALDI, M. PHAN. 210 / Pzi: ~sesc / E: ngr (ε)μήνυσ (aor μηνύω)] (Grî) A înștiința.

înștiințéz v. tr. (în și știință. V. încunoștiințez). Anunț, aduc orĭ trimet știre, informez: înștiințez pe cineva de ceva. – Fals încunoștiințez (un cuv. noŭ amestecat din cunoștință și înștiințez).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înștiința (a ~) (desp. -ști-in-) vb., ind. prez. 1 sg. înștiințez, 3 înștiințează; conj. prez. 1 sg. să înștiințez, 3 să înștiințeze

înștiința (a ~) (-ști-in-) vb., ind. prez. 3 înștiințează

înștiința vb. (sil. -ști-in-), ind. prez. 1 sg. înștiințez, 3 sg. și pl. înștiințează

înștiința

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNȘTIINȚA vb. 1. v. informa. 2. v. comunica. 3. a anunța, a încunoștința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. preveni.

ÎNȘTIINȚA vb. 1. a anunța, a aviza, a informa, a încunoștința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. a anunța, a comunica, a informa, a încunoștința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 3. a anunța, a încunoștința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (A ~ ceva cuiva.) 4. a avertiza, a informa, a preveni, (prin Transilv. și Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mîine vine controlul.)

Intrare: înștiința
  • silabație: în-ști-in-ța info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înștiința
  • ‑nștiința
  • înștiințare
  • ‑nștiințare
  • înștiințat
  • ‑nștiințat
  • înștiințatu‑
  • ‑nștiințatu‑
  • înștiințând
  • ‑nștiințând
  • înștiințându‑
  • ‑nștiințându‑
 singular plural
  • înștiințează
  • ‑nștiințează
  • înștiințați
  • ‑nștiințați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înștiințez
  • ‑nștiințez
 (să)
  • înștiințez
  • ‑nștiințez
  • înștiințam
  • ‑nștiințam
  • înștiințai
  • ‑nștiințai
  • înștiințasem
  • ‑nștiințasem
a II-a (tu)
  • înștiințezi
  • ‑nștiințezi
 (să)
  • înștiințezi
  • ‑nștiințezi
  • înștiințai
  • ‑nștiințai
  • înștiințași
  • ‑nștiințași
  • înștiințaseși
  • ‑nștiințaseși
a III-a (el, ea)
  • înștiințează
  • ‑nștiințează
 (să)
  • înștiințeze
  • ‑nștiințeze
  • înștiința
  • ‑nștiința
  • înștiință
  • ‑nștiință
  • înștiințase
  • ‑nștiințase
plural I (noi)
  • înștiințăm
  • ‑nștiințăm
 (să)
  • înștiințăm
  • ‑nștiințăm
  • înștiințam
  • ‑nștiințam
  • înștiințarăm
  • ‑nștiințarăm
  • înștiințaserăm
  • ‑nștiințaserăm
  • înștiințasem
  • ‑nștiințasem
a II-a (voi)
  • înștiințați
  • ‑nștiințați
 (să)
  • înștiințați
  • ‑nștiințați
  • înștiințați
  • ‑nștiințați
  • înștiințarăți
  • ‑nștiințarăți
  • înștiințaserăți
  • ‑nștiințaserăți
  • înștiințaseți
  • ‑nștiințaseți
a III-a (ei, ele)
  • înștiințează
  • ‑nștiințează
 (să)
  • înștiințeze
  • ‑nștiințeze
  • înștiințau
  • ‑nștiințau
  • înștiințară
  • ‑nștiințară
  • înștiințaseră
  • ‑nștiințaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înștiința, înștiințezverb

  • 1. A aduce la cunoștință; a da de știre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: anunța informa încunoștința
    • format_quote A! dar uitasem să te înștiințez. Mîine seară sîntem invitați în oraș la masă. ARGHEZI, P. T. 134. DLRLC
    • format_quote Turturica ajunsese la Împăratul-Verde și-l înștiințase. CREANGĂ, P. 277. DLRLC
    • format_quote Lăpușneanul, pre care îl înștiințase de pornirea norodului, trimise pre armașul să-i întrebe ce vor și ce cer. NEGRUZZI, S. I 153. DLRLC
    • 1.1. reflexiv învechit A lua cunoștință, a prinde de veste. DEX '09 DEX '98
      sinonime: afla
      • format_quote Acest sunet, acest nume valurile îl primesc; Unul altuia îi spune; Dunărea se-nștiințează. ALEXANDRESCU, P. 133. DLRLC
etimologie:
  • În + știință DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.