dexonline

info

17 definiții pentru șontâcăi

din care

explicative (12)
morfologice (3)
relaționale (2)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘONTÂCĂI, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi.

șontâcăi vi [At: DELAVRANCEA, T. 28 / V: (reg) -ncătăi, ~tăc~, ~tic~, ~toc~ / Pzi: ~tâcăi, ~esc / E: șontâc + -ăi] (Reg; d. ființe) A șchiopăta (1).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ȘONTÂCĂI, șontâcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătând; a șchiopăta. – Șontâc + suf. -ăi.

A ȘONTÂCĂI ~iesc intranz. pop. A merge cu dificultate (și făcând mișcări nefirești) datorită infirmității unui picior; a șchiopăta; a șovâlcăi. /șontâc + suf. ~ăi

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

șoncătăi v vz șontâcăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șontăcăi v vz șontâcăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șonticăi v vz șontăcăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

șontocăi v vz șontâcăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ȘONTÎCĂI, șontîcăiesc, vb. IV. Intranz. A umbla greu, șchiopătînd. (Atestat în forma șontocăi) Întîlni și niște răniți: unul șchiop, șontocăind în ciomag. PAS, Z. III 75. – Variantă: șontocăi vb. IV.

ȘONTOCĂI vb. IV v. șontîcăi.

șontăcăì v. a umbla șchiopătând.

șontîcăĭ și șoltîcăĭ saŭ -ĭésc, a -í v. intr. (ung. santikálni, a șchĭopăta puțin, sántálni, a șchĭopăta; sîrb. šantati, a șchĭopăta). Sud. Fam. Șchĭopătez. V. alignesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șontâcăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. șontâcăi, 3 șontâcăie, imperf. 1 șontâcăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să șontâcăi, 3 să șontâcăie

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

!șontâcăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 șontâcăie, imperf. 3 sg. șontâcăia; conj. prez. 3 să șontâcăie

șontâcăi vb., ind. prez. 1 sg. șontâcăi/șontâcăiesc, imperf. 3 sg. șontâcăia; conj. prez. 3 sg. și pl. șontâcăie/șontâcăiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘONTÂCĂI vb. v. șchiopăta.

șontîcăi vb. v. ȘCHIOPĂTA.

Intrare: șontâcăi

șontâcăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	singular	plural
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	șontâcăie	șontâcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontâcăi	(să) șontâcăi	șontâcăiam	șontâcăii	șontâcăisem
	a II-a (tu)	șontâcăi	(să) șontâcăi	șontâcăiai	șontâcăiși	șontâcăiseși
	a III-a (el, ea)	șontâcăie	(să) șontâcăie	șontâcăia	șontâcăi	șontâcăise
plural	I (noi)	șontâcăim	(să) șontâcăim	șontâcăiam	șontâcăirăm	șontâcăiserăm șontâcăisem
	a II-a (voi)	șontâcăiți	(să) șontâcăiți	șontâcăiați	șontâcăirăți	șontâcăiserăți șontâcăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontâcăie	(să) șontâcăie	șontâcăiau	șontâcăiră	șontâcăiseră

șontâcăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	singular	plural
		(a) șontâcăi	șontâcăire	șontâcăit șontâcăitu‑	șontâcăind șontâcăindu‑	șontâcăiește	șontâcăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontâcăiesc	(să) șontâcăiesc	șontâcăiam	șontâcăii	șontâcăisem
	a II-a (tu)	șontâcăiești	(să) șontâcăiești	șontâcăiai	șontâcăiși	șontâcăiseși
	a III-a (el, ea)	șontâcăiește	(să) șontâcăiască	șontâcăia	șontâcăi	șontâcăise
plural	I (noi)	șontâcăim	(să) șontâcăim	șontâcăiam	șontâcăirăm	șontâcăiserăm șontâcăisem
	a II-a (voi)	șontâcăiți	(să) șontâcăiți	șontâcăiați	șontâcăirăți	șontâcăiserăți șontâcăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontâcăiesc	(să) șontâcăiască	șontâcăiau	șontâcăiră	șontâcăiseră

șonticăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

șontăcăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

șoncătăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

șontocăi¹ (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	singular	plural
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	șontocăie	șontocăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontocăi	(să) șontocăi	șontocăiam	șontocăii	șontocăisem
	a II-a (tu)	șontocăi	(să) șontocăi	șontocăiai	șontocăiși	șontocăiseși
	a III-a (el, ea)	șontocăie	(să) șontocăie	șontocăia	șontocăi	șontocăise
plural	I (noi)	șontocăim	(să) șontocăim	șontocăiam	șontocăirăm	șontocăiserăm șontocăisem
	a II-a (voi)	șontocăiți	(să) șontocăiți	șontocăiați	șontocăirăți	șontocăiserăți șontocăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontocăie	(să) șontocăie	șontocăiau	șontocăiră	șontocăiseră

șontocăi² (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	singular	plural
		(a) șontocăi	șontocăire	șontocăit șontocăitu‑	șontocăind șontocăindu‑	șontocăiește	șontocăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șontocăiesc	(să) șontocăiesc	șontocăiam	șontocăii	șontocăisem
	a II-a (tu)	șontocăiești	(să) șontocăiești	șontocăiai	șontocăiși	șontocăiseși
	a III-a (el, ea)	șontocăiește	(să) șontocăiască	șontocăia	șontocăi	șontocăise
plural	I (noi)	șontocăim	(să) șontocăim	șontocăiam	șontocăirăm	șontocăiserăm șontocăisem
	a II-a (voi)	șontocăiți	(să) șontocăiți	șontocăiați	șontocăirăți	șontocăiserăți șontocăiseți
	a III-a (ei, ele)	șontocăiesc	(să) șontocăiască	șontocăiau	șontocăiră	șontocăiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

șontâcăi, șontâcăiverb

1. familiar A umbla greu, șchiopătând. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: șchiopăta șovâlcăi
- format_quote Întîlni și niște răniți: unul șchiop, șontocăind în ciomag. PAS, Z. III 75. DLRLC

etimologie:

Șontâc + -ăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.