15 definiții pentru șopti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOPTI, șoptesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. ◊ Loc. adv. Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. sĭpŭtati, bg. șeptja.

șopti [At: PSALT. HUR, 1v/1 / V: (îrg) șup~ / Pzi: ~tesc / E: vsl шъптати] 1-2 vti A spune (ceva) pronunțând cuvintele fără participarea coardelor vocale sau cu voce scăzută Si: (reg) a șâgni (1-2), a șopăcăi (1-2), șopăi (1-2), a șoporoi (1-2), a șopoti (1-2), a șoșoi2 (2-3), a șoșoni (1-2), șușoti (2-3), a șușui2 (3-4). 3 vt A comunica ceva vorbind încet, să nu audă alții Si: a sufla, (reg) a șopăcăi (3), a șopăi (3), a șoșoi2 (4), a șușoti (4), a șușui2 (5). 4-5 vtr A (se) vorbi în taină Si: a (se) bârfi (1-2), a cleveti (3). 6 vrim A se zvoni. 1 vt A spune în mod confidențial. 8 vrr (îvr) A se sfătui pe ascuns. 9 vi (Trs) A suspina plângând. 10-11 vti (Fig; d. ape, frunze, vânt etc.) A produce un sunet slab Si: a fremăta, a murmura, a susura.

ȘOPTI, șoptesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. ◊ Loc. adv. Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦ Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla. ♦ Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din sl. šĩpŭtati, bg. șeptja.

ȘOPTI, șoptesc, vb. IV. Intranz. A vorbi în șoaptă, încet, în taină. Oamenii șopteau liniștiți. DUMITRIU, N. 88. Șoptesc încă domnițele-n iatac. VLAHUȚĂ, O. A. II 162. Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură Cînd eu stau șoptind cu draga. EMINESCU, O. I 106. ◊ Expr. A șopti în barbă v. barbă.Tranz. A spune (ceva) în șoaptă, încet. Le șoptea ostașilor vorbe aspre de îmbărbătare. DUMITRIU, N. 112. Tinerii mergeau înainte și rar își șopteau cuvinte fericite, dar sufletele lor își spuneau multe în taină. SADOVEANU, O. IV 83. Doina cînt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc. ALECSANDRI, P. P. 224. ◊ Refl. reciproc. (Cu pronumele în dativ) Gherghina ajuta lui Alexă să pună caii, mai șoptindu-și cîte o vorbă dulce, BUJOR, S. 104. Și peste arbori răsfirați Răsare blinda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. EMINESCU, O. I 186. ♦ A informa vorbind încet, în secret; a sufla (8). Am voie să-i șoptesc lui Micu Bucur. STANCU, D. 306. ♦ Fig. (Despre frunze, iarbă, apă etc.) A murmura, a susura. Moldova șoptea aproape, lunca șoptea împrejur și trunchiurile albe ale mestecenilor sclipeau ca niște lumînări. SADOVEANU, O. I 19. ♦ Refl. (în poezia populară) A se înțelege, a se sfătui cu cineva în șoaptă, a tăinui. S-au dus în ascuns... Și mi s-au vorbit Și mi s-au șoptit. TEODORESCU, P. p. 435.

A SE ȘOPTI se ~esc intranz. A vorbi încet unul cu altul (punând la cale ceva). /<sl. šuptati, bulg. šeptja

A ȘOPTI ~esc 1. intranz. A vorbi în șoaptă. ◊ ~ în barbă a murmura ceva în șoaptă, ca pentru sine. 2. tranz. A comunica cu voce înceată (ca să nu audă alții); a sufla. ~ la examene. /<sl. šuptati, bulg. šeptja

șoptì v. 1. a vorbi încet la ureche: îmi șopti câteva cuvinte; 2. se zice de sunetul cu care s’agită frunzele. [Contras din șopotì].

șupti v vz șopti

șoptésc v. intr. (var. din șopotesc; vsl. šipŭtati, sîrb. šaptati, rus. šeptátĭ, a șopti. V. șoaptă, șipot, șopot). Șopotesc, vorbesc încet. V. tr. Spun șopotind (fără vibrarea coardelor vocale): mĭ-a șoptit la ureche să mă feresc de el.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șopti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoptesc, 3 sg. șoptește, imperf. 1 șopteam; conj. prez. 1 sg. să șoptesc, 3 să șoptească

șopti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoptesc, imperf. 3 sg. șoptea; conj. prez. 3 să șoptească

șopti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoptesc, imperf. 3 sg. șoptea; conj. prez. 3 sg. și pl. șoptească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘOPTI vb. 1. a șușoti, (pop.) a șopăcăi, a șopăi, a șușui, (reg.) a șoșoni, (prin Olt. și Munt.) a pupui, (prin Olt.) a șoporoi, (Transilv. și Mold.) a șopoti. (Nu știu ce au ~.) 2. a murmura. (A ~ ceva pe care nu l-am înțeles.) 3. a-i sufla, (fig.) a-i strecura. (I-a ~ ceva la ureche.) 4. v. afirma. 5. v. clipoci. 6. v. foșni.

ȘOPTI vb. 1. a șușoti, (pop.) a șopăcăi, a șopăi, a șușui, (reg.) a șoșoni, (prin Olt. și Munt.) a pupui, (prin Olt.) a șoporoi, (Transilv. și Mold.) a șopoti. (Nu știu ce a ~.) 2. a murmura. (A ~ ceva pe care nu l-am înțeles.) 3. a sufla, (fig.) a strecura. (I-a ~ ceva la ureche.) 4. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (înv. și reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.) 5. a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a șopoti, șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.) 6. a fîșîi, a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

A șopti ≠ a răcni, a striga, a țipa

Intrare: șopti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șopti
  • șoptire
  • șoptit
  • șoptitu‑
  • șoptind
  • șoptindu‑
singular plural
  • șoptește
  • șoptiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șoptesc
(să)
  • șoptesc
  • șopteam
  • șoptii
  • șoptisem
a II-a (tu)
  • șoptești
(să)
  • șoptești
  • șopteai
  • șoptiși
  • șoptiseși
a III-a (el, ea)
  • șoptește
(să)
  • șoptească
  • șoptea
  • șopti
  • șoptise
plural I (noi)
  • șoptim
(să)
  • șoptim
  • șopteam
  • șoptirăm
  • șoptiserăm
  • șoptisem
a II-a (voi)
  • șoptiți
(să)
  • șoptiți
  • șopteați
  • șoptirăți
  • șoptiserăți
  • șoptiseți
a III-a (ei, ele)
  • șoptesc
(să)
  • șoptească
  • șopteau
  • șopti
  • șoptiseră
șupti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șopti, șoptescverb

  • 1. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oamenii șopteau liniștiți. DUMITRIU, N. 88. DLRLC
    • format_quote Șoptesc încă domnițele-n iatac. VLAHUȚĂ, O. A. II 162. DLRLC
    • format_quote Și mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură Cînd eu stau șoptind cu draga. EMINESCU, O. I 106. DLRLC
    • format_quote Le șoptea ostașilor vorbe aspre de îmbărbătare. DUMITRIU, N. 112. DLRLC
    • format_quote Tinerii mergeau înainte și rar își șopteau cuvinte fericite, dar sufletele lor își spuneau multe în taină. SADOVEANU, O. IV 83. DLRLC
    • format_quote Doina cînt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc. ALECSANDRI, P. P. 224. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Gherghina ajuta lui Alexă să pună caii, mai șoptindu-și cîte o vorbă dulce, BUJOR, S. 104. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Și peste arbori răsfirați Răsare blînda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. EMINESCU, O. I 186. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sufla
      • format_quote Am voie să-i șoptesc lui Micu Bucur. STANCU, D. 306. DLRLC
    • 1.2. figurat Fremăta, murmura, susura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Moldova șoptea aproape, lunca șoptea împrejur și trunchiurile albe ale mestecenilor sclipeau ca niște lumînări. SADOVEANU, O. I 19. DLRLC
    • 1.3. reflexiv (În poezia populară) A se înțelege, a se sfătui cu cineva în șoaptă. DLRLC
      sinonime: tăinui
      • format_quote S-au dus în ascuns... Și mi s-au vorbit Și mi s-au șoptit. TEODORESCU, P. p. 435. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.