15 definiții pentru ștrengărie
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘTRENGĂRIE, ștrengării, s. f. Faptă de ștrengar; poznă, șotie, năzbâtie. – Ștrengar + suf. -ie.
ȘTRENGĂRIE, ștrengării, s. f. Faptă de ștrengar; poznă, șotie, năzbâtie. – Ștrengar + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștrengărie2 sf [At: PASCU, S. 185 / Pl: ? / E: ștreang + -ărie] (Trs; înv) Atelier unde se făceau ștreanguri (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștrengărie1 sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: ștrengar + -ie] 1 Hoinăreală. 2 Golănie (1). 3 (De obicei cu o nuanță de simpatie) Faptă de ștrengar (5) Si: ghidușie, năzbâtie, poznă, zburdălnicie, (îvr) ștrengărire, (rar) ștrengărit. 4 Comportare care denotă neastâmpăr, vioiciune, umor. 5 (Pfm) Aventură de dragoste.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTRENGĂRIE, ștrengării, s. f. (De obicei cu o nuanță de simpatie) Faptul de a ștrengări, faptă de ștrengar (v. poznă, șotie); hoinăreală. E timpul numai bun de joc Și bun de ștrengărie. IOSIF, PATR. 15. Era un neastîmpăr ș-o bucurie de copii, care pregătesc o mare ștrengărie. VLAHUȚĂ, O. A. 158. ♦ (Mai ales la pl.) Aventură de dragoste. V. crailîc. El... după ce ș-a petrecut tinerețea-n chefuri și ștrengării, îmi pretinde mie seriozitate și credință! La TDRG. Viața de cafenea, ștrengăriile cu prietenii începură a-l atrage. VLAHUȚĂ, O. A. 257.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTRENGĂRIE ștrengării f. Faptă de ștrengar. A se ține de ~i. [Art. ștrengăria; G.-D. ștrengăriei; Sil. -ri-e] /ștrengar + suf. ~ie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștrengărie f. faptă de ștrengar.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștrengăríe f. (d. ștrengar). Poznă (petrecere, glumă) copilărească. Eŭf. Escapadă: a face ștrengăriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștrengărie s. f., art. ștrengăria, g.-d. art. ștrengăriei; (fapte, atitudini) pl. ștrengării, art. ștrengăriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștrengărie s. f., art. ștrengăria, g.-d. art. ștrengăriei; (fapte, atitudini) pl. ștrengării, art. ștrengăriile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștrengărie s. f., art. ștrengăria, g.-d. art. ștrengăriei; (fapte, atitudini) pl. ștrengării, art. ștrengăriile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTRENGĂRIE s. v. golănie, haimanalâc, hoinăreală, vagabondaj, vagabondare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTRENGĂRIE s. 1. v. glumă. 2. v. poznă. 3. v. năzbâtie. 4. v. farsă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTRENGĂRIE s. 1. ghidușie, glumă, năzbîtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt.) șozenie, (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănie. (~ lui ne-a amuzat.) 2. drăcie, drăcovenie, năzbîtie, poznă, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce mai e și ~ asta?) 3. bazaconie, năzbîtie, poznă, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. farsă, festă, ghidușie, glumă, păcăleală, păcălitură, poznă, (pop. și fam.) renghi, șotie, (reg.) năsărîmbă, păcală, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv.) șăncălănie, (prin Transilv. și Munt.) șăncălie, (înv.) bosma. (Lasă-te de ~ii!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștrengărie s. v. GOLĂNIE. HAIMANALÎC. HOINĂREALĂ. VAGABONDAJ. VAGABONDARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ștrengărie2, ștrengării, s.f. (înv. și reg.) atelier unde se făceau ștreanguri.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ștrengărie, ștrengăriisubstantiv feminin
-
- E timpul numai bun de joc Și bun de ștrengărie. IOSIF, PATR. 15. DLRLC
- Era un neastîmpăr ș-o bucurie de copii, care pregătesc o mare ștrengărie. VLAHUȚĂ, O. A. 158. DLRLC
- 1.1. Aventură de dragoste. DLRLC
- El... după ce ș-a petrecut tinerețea-n chefuri și ștrengării, îmi pretinde mie seriozitate și credință! La TDRG. DLRLC
- Viața de cafenea, ștrengăriile cu prietenii începură a-l atrage. VLAHUȚĂ, O. A. 257. DLRLC
-
-
etimologie:
- Ștrengar + -ie. DEX '09 DEX '98