10 definiții pentru șătruță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘĂTRUȚĂ, șătruțe, s. f. Diminutiv al lui șatră. [Var.: șetruță s. f.] – Șatră + suf. -uță.
ȘĂTRUȚĂ, șătruțe, s. f. Diminutiv al lui șatră. [Var.: șetruță s. f.] – Șatră + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șătruță sf [At: RETEGANUL, P. II, 78 / V: (reg) șet~ / Pl: ~țe / E: șatră + -uță] (Reg; șhp) Șatră (15-17) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘĂTRUȚĂ, șătruțe, s. f. Diminutiv al lui șatră. (Atestat în forma șetruță) Să pune și-și întinde o țîr de șetruță cu merele cele scumpe și prind oamenii a se aduna în jurul lui. RETEGANUL, P. II 78. – Variantă: șetruță s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘETRUȚĂ s. f. v. șătruță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘETRUȚĂ s. f. v. șătruță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șetruță sf vz șătruță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘETRUȚĂ s. f. V. șătruță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șătruță (desp. șă-tru-) s. f., g.-d. art. șătruței; pl. șătruțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șătruță (reg.) (șă-tru-) s. f., g.-d. art. șătruței; pl. șătruțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șătruță s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. șătruței; pl. șătruțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șătruță, șătruțe, s.f. (reg.) 1. cort mic al negustorilor ambulanți; șatră mică. 2. adăpost mic pentru vite sau unelte; șopron mic, șandrama.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -tru-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șătruță, șătruțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui șatră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să pune și-și întinde o țîr de șetruță cu merele cele scumpe și prind oamenii a se aduna în jurul lui. RETEGANUL, P. II 78. DLRLC
-
etimologie:
- Șatră + -uță. DEX '09 DEX '98