țese [At: MARDARIE, L. 118/27 / V: (reg) ~sa, ~si / Pzi: țes, A și: 4 (reg) țesem, (Ban) țesum / E: ml texere] 1 vt A realiza o țesătură (10) prin încrucișarea firelor de urzeală cu cele de bătătură, cu ajutorul războiului de țesut. 2 vr (Fig) Aprinde formă încetul cu încetul. 3 vt (Îe) Și-a găsit vremea a ~ pânza! Se zice despre cineva care face un lucru într-un moment nepotrivit. 4 vr (Îe) Pânza nu se ~ fără spată Se zice despre cele neapărat necesare în anumite împrejurări. 5 vr (Îe) Când s-ar ~ pânza-n drum fără ițe, fără drug Niciodată. 6 vi (Rar; îe) A ~ iute din picioare A merge repede. 7 vt (Rar; îe) A ~ drumul A umbla des pe același drum. 8 vt (Rar; îe) A-i ~ cuiva ițele A unelti împotriva cuiva. 9 vt (Reg; îe) A ~ vorba A aduce vorba despre ceva. 10 vi (Reg) A fi prevăzut cu ... 11 vt (Reg; d. animale sălbatice) A împresura. 12-13 vtr (Fig) A (se) crea. 14 vr (Fig; d. discuții, convorbiri etc.) A se înfiripa. 15 vt (Rar; fig) A intercala. 16 vt (Fig; rar) A integra într-un text. 17 vt (Pan; d. păianjen) A-și face pânza. 18 vt (C. i. obiecte de îmbrăcăminte, pânzeturi etc.) A cârpi, făcând cu acul o împletitură de fire Si: a stopa, (reg) a șopti, a țârâi². 19 vt A broda, împodobind prin țesut¹ (1). 20 vr (Fig) A se întretăia (ca firele la țesut¹). 21 vr (Fig; pex; d. o mulțime) A se mișca în toate părțile Si: a mișuna. 22 vr (Fig) A se lega strâns. 23 vt (Fig; rar) A întipări (o urmă). 24 vt (Fig) A pune la cale un plan, o intrigă, un complot etc. Si: a unelti, a urzi. 25 vt (Reg; d. cloșcă) A-și face cuibar. 26 vt (Reg; în jocuri de copii) A arunca o piatră pe deasupra apei astfel încât să-i atingă suprafața de cât mai multe ori și să ajungă cât mai departe.

ȚESE, țes, vb. III. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire (de obicei în războiul de țesut, trecînd cu suveica bătătura prin urzeală) pentru a obține o țesătură. Îi țesea în război și pînză de in, din care ieșeau de asemeni rochițe frumoase. CAMIL PETRESCU, O. I 337. Cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. COȘBUC, P. I 93. A pus stativele-n casă Și s-a apucat să țeasă. Și țesea, mereu țesea, Cînd era soare, dormea. MARIAN, S. 59. Asta-i mîndra mîndruleană... Pînă țese-un cot de pînză, Codrul nu mai are frunză. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. ◊ Fig. Amurgul țese zarea în umbre și lumini. EFTIMIU, C. 73. Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare. REBREANU, I. 9. Pe un fond fantastic, în imagini admirabile, poetul a țesut cele mai adevărate sentimente omenești. GHEREA, ST. CR. I 165. ◊ Refl. pas. Caierul de burungic din furcă și suveica stativelor unde se țesea filaliul, stau părăsite și neatinse. NEGRUZZI, S. I 107. ◊ Refl. Fig. Dinspre răsărit se țesea ca o pînză cenușie întunericul amurgului. VORNIC, O. 107. Un zvon s-a întins de la un om la altul, o vrajă s-a țesut pe deasupra satelor obidite, din auz în auz. BOGZA, C. O. 306. Cuvîntul parcă destrămase din vraja ce se țesea în jurul lor. REBREANU, R. I 246. ♦ Fig. A construi, a constitui. Vîrtutea lui Ion- vodă își va fi avut isvorul în oasele din cari fusese țesut. HASDEU, I. V. 166. 2. Tranz. A cîrpi (obiecte de îmbrăcăminte, pînzeturi) făcînd cu acul o împletitură de fire. Elena Lipan pirotea, țesînd găurile unui ciorap întins pe un ou de lemn. C. PETRESCU, C. V. 99. 3. Tranz. A broda, a împodobi (din țesătură). La una din ferestre stă doamna Chiralina, îmbrăcată cu haine de aur țesute cu mărgăritar. ISPIRESCU, L. 115. Numai cu pietre scumpe țesute. ȘEZ. III 64. 4. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face, a-și întinde pînza. Păianjenul își țese Dantela lui subțire din fire lungi și dese. MACEDONSKI, O. I 23. Iar de sus pînă-n podele, un păinjăn, prins de vrajă, A țesut subțire pînză, străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. ◊ (În construcții figurate) Păianjeni țes covorul Uitării-ntunecate. IOSIF, PATR. 75. ◊ Refl. În odaie, prin unghere, S-a țesut păinjeniș. EMINESCU, O. I 105. 5. Refl. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). Argați și slujnice se țeseau în toate părțile la treburile de sară. SADOVEANU, F. J. 120. Ochi întrebători s-au țesut de la unul la altul și au rămas fără răspuns. POPA, V. 17. Într-un oraș oarecare... Unde lumea-n piaț iese Și-ncoaci, încolo să țese Pintre cei ce vînd producte. PANN, P. V. I 16. ♦ A se îmbina. Altfel însă trebuie să fie planul unei drame; aci, catastrofele atîrnă una de alta, curg una din alta, se țes una cu alta pentru același sfîrșit. CARAGIALE, O. III 220. 6. Tranz. Fig. A urzi, a unelti un plan, o intrigă, un complot. Pizmuind pe Mihai pentru biruințele sale cele însemnate, țesură fel de fel de zîzanii și îi întinseră mreji, ca să-l prinză. ISPIRESCU, M. V. 49. Profită de buna-credință a naivului bătrîn, țese o intrigă infernală și pierde pe cel mai mic în ochii tatălui. CARAGIALE, O. III 257. ◊ Refl. pas. Voi slujiți domnului, nu omului, lui Bogdan, nu lui Ștefan... Să nu se țeasă vro urzeală. DELAVRANCEA, A. 150. ♦ (Neobișnuit) A aduce vorba despre ceva, a înfiripa o discuție. Între altele, au țesut boieriul vorba și despre haine. SBIERA, P. 264. – Imper. pers. 2 sg. și: (regional) țasă (PĂSCULESCU, L. P. 183).

A ȚESE țes 1. tranz. 1) (pânze, stofe etc.) A confecționa prin încrucișarea firelor de bătătură cu cele de urzeală (la războiul de țesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refăcând țesătura cu acul. 3) fig. (acțiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confecționarea țesăturilor. 2) (despre păianjeni) A-și face pânza. /<lat. texere

A SE ȚESE pers.3 se țes intranz. 1) (despre ființe) A umbla în diferite direcții, mișunând. 2) fig. A se întretăia ca firele urzelii. /<lat. texere

țese v. 1. a împleti fire și a face pânză: se țes pânze de cânepă, stofe de bumbac și de mătase, pânure de lână; 2. a urzi: a țese intrigi. [Lat. TEXERE].

țesa v vz țese

țesi v vz țese

*întrețés, -út, a -ése v. tr. (după fr. entrelacer; lat. inter-téxere). Țes unu cu altu, țes între ele. V. refl. Mă țes împreună cu altele: firele se întrețese. – Se poate zice tot așa de bine numaĭ țes.

țes, -út, a țése v. tr. (lat. tĕxĕre, it. téssere, pv. teisser, vfr. tistre, cat. teixir, sp. tejer, pg. tecer. V. text. – El țese, eĭ țese [„degetelor care țese”. Ĭorga, Neam. Rom. Pop. 1, 483]; să țeasă). Împletesc fire trecînd bătătura pin urzeală la războĭ ca să fac pînză: a țese lînă, bumbac. Fig. Urzesc, uneltesc: a țese intrigĭ.

țese (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 2 sg. țeși, 3 sg. țese; conj. prez. 1 sg. să țes, 3 să țeasă; ger. țesând; part. țesut

țese (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țese, 1 pl. țesem, perf. s. 1 sg. țesui; conj. prez. 3 să țeasă; part. țesut

țese vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țes, 3 sg. țese, 1 pl. țesem, perf. s. 1 sg. țesui, 1 pl. țesurăm; conj. prez. 3 sg. și pl. țeasă; part. țesut

țes, țese 3, țesem 1 pl., țeasă 3 conj., țesui 1 aor.

ȚESE vb. v. complota, conjura, conspira, inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui, unelti.

ȚESE vb. 1. (reg.) a rosti. (A ~ pânza.) 2. a cârpi, a coase, a prinde, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țârâi. (~ ciorapii.)

ȚESE vb. 1. (reg.) a rosti. (A ~ pînza.) 2. a cîrpi, a coase, a prinde, (Transilv.) a ștopoli, (Mold.) a țîrîi. (~ ciorapii.)

țese vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVENTA. NĂSCOCI. PLĂSMUI. SCORNI. TICLUI. UNELTI.

țese (țes, țesut), vb. – A face țesături. – Mr. țas, țăsui, țăseare, megl. țǫs, istr. țesu. Lat. texĕre (Pușcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. țesător, s. m. (om care țese); țesătoare, s. f. (femeie care țese); țesătorie, s. f. (fabrică de textile); țesătură, s. f. (obiect țesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întrețese, vb., după fr. entretisser; țesut, s. n. (acțiunea de a țese; organ anatomic).