țesătură sf [At: BIBLIA (1688), 380¹/24 / V: (îrg) țeset~, (înv) țesit~ / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: țese + -ătură] 1-8 (Îrg) Țesătorie (1-8). 9 (Fig) Alergătură de ici, colo. 10 Produs textil obținut la războaiele de țesut din firele de urzeală și cele de bătătură Si: (rar) țesut¹ (17). 11 Produs textil obținut prin țesere Si: (rar) țesut¹ (18). 12 (Reg) Natră. 13 Mod în care e țesută o pânză, o stofă etc. 14 (Înv; îlav) În ~ în stivă. 15 Reparație făcută la un obiect de îmbrăcăminte, la o pânză etc. țesând cu acul. 16 (Fig) Structură. 17 (Fig; udp „de”) Împletire de lucruri de același fel. 18 (Fig) Intrigă. 19 (Înv) Țesut¹ (19).

ȚESĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 ⛓ Pînză sau stofă țesută la războiu: țesături de lînă, de bumbac, de mătase ¶ 2 Felul cum o stofă e țesută: o ~ deasă ¶ 3 fig. Împletitură: stejarii de sute de ani bolteau șoseaua cu o ~ fantastică de ramuri (D.-ZAMF.) ¶ 4 🫀 Dispoziția uniformă a celulelor din care sînt formate organele corpului: ~ musculară ¶ 5 fig. Înlănțuire, felul cum un lucru e urzit, uneltit: este supus unui interogatoriu în toată regula, al cărui scop era de a afla țesătura complotului (I.-GH.) ¶ 6 📝 Felul cum sînt dispuse diferitele părți ale unei opere literare: țesătura subiectului mi se pare deslînată și fără noimă (DLVR.) [țese].

ȚESĂTURĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pînză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. Acel covor scump era țesătură de Buhara. SADOVEANU, N. P. 272. ◊ Fig. Birja se topi în țesătura friguroasă a ploii. DUMITRIU, B. F. 91. Țesăturile ramurilor parcă joacă în umbra care tot mai mult le cucerește. SADOVEANU, O. VII 332. Ca niște paianjini începură a depăna în goană prin țesătura de pînze și frînghii. BART, S. M. 51. Timpul care vecinic clădirile le sapă... Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini, o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. 2. Fel, mod în care e țesută o pînză, o stofă etc. Pînză cu țesătura groasă. ♦ (Învechit) Meseria, meșteșugul țesutului; țesătorie. 3. Fig. Fel de compoziție, structură, urzeală. Toată scena e tot așa de naturală și tot așa de adevărată, ca țesătură sufletească. GHEREA, ST. CR. II 160. Pedantismul este de a lega limba noastră de modul declinațiilor unei limbe străine de noi prin țesătura și regulele ei. RUSSO, O. 68. ♦ Înlănțuire, complex. Copilăria mea... e o țesătură de amintiri dureroase. VORNIC, P. 12.

ȚESĂTURĂ ~i f. 1) Produs textil obținut prin țesere. ~ de in. 2) Modul în care este țesut un astfel de produs. ~ plușată. 3) Pânză folosită la confecționarea îmbrăcămintei. ~ pentru o rochie. 4) Cusătură specială făcută pentru a astupa o gaură la un obiect de îmbrăcăminte. 5) fig. Mod de aranjare a elementelor unei opere (literare); urzeală; compoziție; structură. ~-a romanului. 6) fig. Îmbinare de lucruri sau de fapte legate între ele. [G.-D. țesăturii] /a țese + suf. ~ătură

țesătură f. 1. stofă țesută: țesătură de lână; 2. ceva țesut: țesătură de aur, de argint; 3. mod de a fi țesut: țesătură bătută, rară; 4. fig. înlănțuire, reunire: țesătură de intrigi; 5. Anat. împletire de fibre formând o parte solidă: țesătură nervoasă.

țesătúră f., pl. ĭ (d. țes. V. textură). Lucru țesut (pînză). Modu de a țese: țesătură rară. Fig. Înlănțuire, împletire: țesătură de minciunĭ. Anat. Împletitură de fibre (de elemente anatomice), țesut: țesătură conjunctivă. Cp. cu cusutură.

țesetură sf vz țesătură

țesitură sf vz țesătură

țesătură s. f., g.-d. art. țesăturii; pl. țesături

țesătură s. f., g.-d. art. țesăturii; pl. țesături

țesătură s. f., g.-d. art. țesăturii; pl. țesături

țesătură, -ri.

ȚESĂTURĂ s. v. acțiune, intrigă, mașinație, țesătorie, țesut, uneltire.

ȚESĂTURĂ s. 1. textilă. (~ de in.) 2. material, (înv. și reg.) materie, (reg.) pănură. (~ pentru o rochie.) 3. textură, urzeală. (O stofă cu ~ deasă.)

ȚESĂTURĂ s. 1. textilă. (~ de in.) 2. material, (înv. și reg.) materie, (reg.) pănură. (~ pentru o rochie.) 3. textură, urzeală. (O stofă cu ~ deasă.)

țesătură s. v. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. ȚESĂTORIE. ȚESUT. UNELTIRE.

ȚESĂTURĂ. Subst. Țesătură, țesut, pînză, pînzișoară (dim.), pînzică, pînzucă (reg.), pînzuță (reg.), pînzătură (înv. și reg.); postav, postăvior (dim.); material. Țesătură de cînepă; țesătură de in; țesătură de mătase, mătase, mătăsărie (înv.), mătăsică; țesătură de borangic, borangic; țesătură de lînă, lînă, lînică (dim.), stofă; țesătură din fibre sintetice. Țesături, pînzeturi, borangicuri, mătăsuri, stămburi, postavuri, stofe, materiale, textile. Pînzeturi și țesături: aba, pănură, dimie; alestincă (reg.), americă (ieșit din uz), ațică; barchet, batic; brocart; canava; canavață (înv.); chembrică; crep; crep satin; crepon; creton; cutnie (înv.); dejalen; diftină; doc; dril; eponj; etamină; filaliu (înv.); finet; flanel; fresco; gaz; ghermesut (înv.); gradel; grenadină; indian, lustrin; madipolon; marchizet; milino; mătăsică; moar; mochetă; molton, muselină; nailon; nanchin; nansuc (rar); olandă; olandină; organdi, panama; păioară (reg.); percal; percalină (înv.); pichet; pistră (reg.); pitinet (înv.); pînză-vatir, vatir; plisă (înv.); pluș; poplin, relon; rips, sandal (înv.); sangulie (înv. și pop.); satin; satinadă; satinet; selimie (înv.); serj; sibir; stambă; șantung; șifon; tafta; tibet (înv.); tifon; tobralco; tul; tulpan; vîlnic; urson; velur; catifea, barșon (reg.); velutină; zăbranic; zefir; zenana. Stofe: adamască (înv.), alpaca, anglie (înv. și pop.); brocart, zarafir (pop.), zarpă (înv.); camgarn; cașmir; citarea (înv.); covercot; croază (înv.); felendreș (înv.); fetru; gabardină; hataia (turcism înv.); lastex; lastic (înv.); lastră (înv.); lastrică (înv.); lenaj; loden; maniță (înv.); maltef (înv.); mohair; pambriu (înv.); pănură (pop.); pocladă (reg.); țol (pop.) purpură, porfiră; saia (înv. și pop.); serasir (înv.); șiac; tergal; tweed; zuf (înv.). Arta țesutului, meșteșugul țesutului, țesătorie, țesere (rar), țesut; mătăsărie; abagerie. Industrie textilă. Fabrică de textile; țesătorie, postăvărie, pînzărie, mătăsărie, abagerie. Țesător, țesătoare, pînzar (înv.), mătăsar (înv.), postăvar, postăvăreasă, abagiu, abager (reg.). Vb. A țese; a urzi; a năvădi; a imprima. V. atelier, fir, Îmbrăcăminte, meșteșug, meșteșugar.