abataj sn [At: ARDELEANU, V. P. 40 / Pl: ~e / E: fr abattage] 1 Tăiere sau desprindere manuală ori mecanică a minereului din peretele sau frontul unei galerii de mină. 2 (Îs) Ciocan de ~ Instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare. 3 Parte a galeriei de mină de unde se extrage minereul. 4 Doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 5 (Rar) Ucidere a vitelor la abator printr-o singură lovitură.

abatáj s.n. 1 Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcămînt. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului. Ciocan pneumatic de abataj v. ciocan. ♦ ext. Loc unde se execută această operație. 2 Operație de doborîre a arborilor într-o exploatare forestieră. 3 Tăiere, sacrificare a vitelor la abator. ♦ Ansamblu de operații făcute în abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere pînă la tranșarea cărnii. 4 (mar.) Operație de înclinare a unei nave mici în vederea carenării, a reparării sau a curățării. • pl. -e. /<fr. abattage, it. abbattaggio.

ABATAJ, abataje, s. n. 1. Operație de tăiere și de extragere (cu mijloace manuale, mecanice etc.) a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcămînt; p. ext. locul de muncă tinde se execută această operație. Lucrări de abataj mecanizate. ◊ Acum pornește schimbu-ntîi în luminoasa Hunedoară, Acuma, cu echipa lui, și Hotea-n abataj coboară. DEȘLIU, M. 21. Abatajul este aici sus, în capul suitoarei, spațiul dintre cei doi pereți de piatră ai muntelui, în care minerii lucrează pentru a-l goli de cărbune. BOGZA, V. J. 64. Abataj-cameră = metodă de tăiere și de extragere a minereului, locul de muncă fiind în formă de cameră delimitată de trei pereți, dintre care cel din mijloc este cel unde se sapă; p. ext. locul unde se sapă după această metodă. Abataj frontal v. frontal. Ciocan de abataj v. ciocan. 2. Operație de doborîre a arborilor în exploatările forestiere. 3. Uciderea vitelor la abator, prin doborîrea cu o singură lovitură.

ABATAJ, abataje, s. n. 1. Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci din zăcăminte; p. ext. loc unde se execută această operație. 2. Operație de doborîre a arborilor (în exploatările forestiere). 3. Uciderea vitelor la abator printr-o singură lovitură. 4. Înclinare pe o parte a unei nave, pentru a fi reparată. – Fr. abattage.

ABATAJ s.n. 1. Tăiere și extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcămînt; (p. ext.) loc unde se face această operație. 2. Doborîre a arborilor. 3. Ucidere a vitelor la abator. 4. Înclinare pe o parte a unei nave spre a putea fi reparată; carenaj. [Pl. -je. / < fr. abattage].

abataj s. n. 1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși. 2. doborâre a arborilor în exploatările forestiere. 3. sacrificare a animalelor, la abator. 4. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj (1). (< fr. abattage)

abataj, abataje, s.n. 1. Locul dintr-o mină unde se execută extragerea unui minereu sau a unei roci dintr-un zâcămînt; operația de extragem a minerului sau a rocii. 2. Doborîrea arborilor (în exploatațiile forestiere).

ABATAJ ~e f. 1) Extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcământ. Lucrări de ~. 2) Loc într-o mină unde se execută această operație. 3) Tăiere și doborâre a copacilor în exploatările forestiere. 4) Sacrificare a animalelor la abator. 5) Aplecare a unei nave pe o parte pentru a fi reparată; carenaj. /<fr. abattage

abataj s. n., (locuri) pl. abataje

abataj s. n., pl. abataje

abataj s. n., pl. abataje

abataj, pl. abataje

ABATAJ s. (prin Transilv.) ort. (~ul unei mine.)

ABATAJ s. (prin Transilv.) ort. (~ unei mine.)

abataj s. n. sg. stomac

a atinge la abataj expr. (intl.) a ucide cu o singură lovitură în stomac

a lovi la abataj expr. (intl.) a înjunghia în burtă.