ABITIR adv. (Fam. și pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Din tc. beter „mai rău”.

abitir av [At: HEM 88 / E: tc beter] 1-2 (Pfm) Mai mult, mai bine (decât).

abitír adv. (pop.; fam.; numai la compar.) Mai mult, mai bine, mai tare (decît...). Dumitrache mătura casa mai abitir ca o fată mare (STANCU). • /<tc. beter „mai rău”.

ABITIR (mai ~) adv. pop. Mai mult, mai tare, mai bine, mai cu vază: mînă caii mai ~ ca bietul răposat (DLVR.); are ambiț... să fie compania noastră ceva mai ~ din toate (CAR.) [tc.-pers. abeter].

ABITIR adv. (Fam. și pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). – Cf. tc. beter „mai rău”.

ABITIR adv. (Familiar; numai la comparativ) Mai tare, mai bine, mai mult, mai grozav (decît...). Dumitrache... mătura casa mai abitir ca o fată. STANCU, D. 6. Lăutarii, numai doi... se frămîntau mai abitir ca jucătorii, mutîndu-se de ici-colo, îndemnîndu-se unul pe altul. REBREANU, R. I 125. Are ambiț (= ambiție) băiatul, ca să fie compania noastră ceva mai abitir din toate. CARAGIALE, O. I 52.

ABITIR adv. (Fam.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decît...). – Tc. beter «mai rău».

abitir adv. 1. strălucit, vorbind de reflexul pietrelor prețioase (în basmele muntene): o coroană care lumina, mai abitir ca cele mai scumpe pietre POP.; 2. cu sensul generalizat, mult (preces de un comparativ): copilul plânge și mai abitir POP.; 3. distins, remarcabil: să fie compania noastră cea mai abitir din toate CAR. [TURC. ABETER, mai luminos].

abitír adv. (turc. pers. abeter, mai luminos). Munt. Fam. Maĭ dihaĭ, și maĭ și, maĭ tare, maĭ mult: fugea maĭ abitir ca un ogar.

abitir (mai ~) (fam., reg.) loc. adv.

abitir (mai ~) (pop., fam.) adv.

abitir adv.

ABITIR adv. (pop. și fam.) dihai. (Cânta mai ~ decât toți.)

* ABITIR adv. (Mold.) dihai. (Cînta mai ~ decât toți.)

abitir, adv. – Mai mult, mai bine, mai tare (decît...) (numai împreună cu mai). < Tc. better „mai rău” (Iogu, GS, V, 181). Este puțin probabilă relația sugerată de Șeineanu, II, 6 și DAR cu tc. abeter, comparativ de la abe „clar”. După Lokotsch 5, din per. ᾱbdᾱr „clar”.