3 definiții pentru abrogativ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABROGATIV, -Ă adj. Care urmărește abrogarea (a ceva). [< fr. abrogatif].

abrogativ, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abrogativ adj. m., pl. abrogativi; f. sg. abrogativă, pl. abrogative

Intrare: abrogativ
abrogativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abrogativ
  • abrogativul
  • abrogativu‑
  • abrogati
  • abrogativa
plural
  • abrogativi
  • abrogativii
  • abrogative
  • abrogativele
genitiv-dativ singular
  • abrogativ
  • abrogativului
  • abrogative
  • abrogativei
plural
  • abrogativi
  • abrogativilor
  • abrogative
  • abrogativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abrogativ, abrogatiadjectiv

  • 1. Care urmărește abrogarea (a ceva). DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.