15 definiții pentru abstinentă
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ABSTINENT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.
ABSTINENT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
abstinent, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr abstinent] 1-2 (Persoană) care își impune restricții la mâncare, băutură, fumat etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ABSTINENT, -TĂ adj. sm. f. Care e cumpătat, cu măsură la mîncare și băutură, înfrînat [fr. < lat.]
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ABSTINENT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții, care nu-și îngăduie excese.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSTINENT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ABSTINENT, -Ă s.m. și f. Om cumpătat, sobru la mîncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
abstinent, -ă adj., s. m. f. (cel) care practică abstinența. (< fr. abstinent, lat. abstinens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
abstinent, -ă, abstinenți, -te, s.m. și f. Persoană care se abține de la unele alimente, băuturi, de la satisfacerea unor necesități fiziologice etc.
- sursa: DLRC (1980)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ABSTINENT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități. Om ~. [Sil. ab-sti-] /<fr. abstinent, lat. abstinens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
abstinent a. cumpătat la mâncare și băutură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*abstinént, -ă adj. (lat. ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
abstinentă s. f., g.-d. art. abstinentei; pl. abstinente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
abstinentă s. f., g.-d. art. abstinentei; pl. abstinente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
abstinentă s. f., pl. abstinente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
abstinent
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
abstinent, abstinențisubstantiv masculin abstinentă, abstinentesubstantiv feminin
- 1. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- abstinent DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- abstinens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN