opțiuni
  • info

14 definiții pentru abstinență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABSTINENȚĂ, abstinențe, s. f. 1. Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. – Din fr. abstinence, lat. abstinentia.

ABSTINENȚĂ, abstinențe, s. f. 1. Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. – Din fr. abstinence, lat. abstinentia.

abstinență sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr abstinence] Impunere de restricții la mâncare, băutură, fumat etc.

*ABSTINENȚĂ (pl. -țe), sf. 1 Abținere, în spec. de la mîncări și băuturi, cumpătare, înfrînare 2 ⛪ Post: zile de ~ [fr. < lat.].

ABSTINENȚĂ, abstinențe, s. f. Faptul de a-și impune anumite restricții, abținere de la excese.

ABSTINENȚĂ, abstinențe, s. f. Faptul de a-și impune anumite restricții, abținerea de la excese. – Fr. abstinence (lat. lit. abstinentia).

ABSTINENȚĂ s.f. Faptul de a-și impune anumite restricții; abținere de la anumite excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinence, lat. abstinentia].

abstinență s. f. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune. (< fr. abstinence, lat. abstinentia)

abstinență f. înfrânare, cumpătare.

*abstinénță f., pl. e (lat. abstinentia). Starea de abstinent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

abstinență s. f., g.-d. art. abstinenței; pl. abstinențe

abstinență s. f., g.-d. art. abstinenței; pl. abstinențe

abstinență s. f., g.-d. art. abstinenței; pl. abstinențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ABSTINENȚĂ s. (livr.) abstențiune, continență.

ABSTINENȚĂ s. (livr.) abstențiune, continență. (~ de la ceva.)

Intrare: abstinență
abstinență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abstinență
  • abstinența
plural
  • abstinențe
  • abstinențele
genitiv-dativ singular
  • abstinențe
  • abstinenței
plural
  • abstinențe
  • abstinențelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

abstinență, abstinențesubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: abstențiune continență
  • chat_bubble economie politică (în) sintagmă Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.