acantologie s. f. disciplină care studiază spinii. (< fr. acanthologie)

acantologie s. f., at. acantologia, g.-d. acantologiei

ACANTO- „spin, țeapă”. ◊ gr. akantha „ghimpe, scaiete” > fr. acantho-, engl. id., germ. akantho- > rom. acanto-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructul acoperit de țepi; ~cefali (v. -cefal), s. m. pl., clasă de viermi paraziți nematelminți, înzestrați cu o trompă retractilă prevăzută cu cîrlige; ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit din cretacicul superior, cu cochilie groasă, răsucită dorsal, avînd spini sau tuberculi; ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie deformată, prevăzută cu proeminențe în formă de țepi; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri spinoase; ~dactili (v. -dactili), s. m. pl., gen de saurieni din familia lacertidelor; ~fag (v. -fag), adj. (despre animale) care se hrănește cu spini; ~fil (v. -fil₂), adj., care are frunzele terminate cu țepi; ~for (v. -for), adj., (despre plante) care poartă spini; ~id (v. -id), adj., cu aspect de ghimpe; ~liză (v. -liză), s. f., slăbire a rezistenței filamentelor de unire dintre celulele stratului malpighian al epidermei; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul spinilor; ~pod (v. -pod), adj., cu picioare acoperite cu țepi; ~por (v. -por), s. m., țeapă tubulară, caracteristică unor polizoare; ~pter (v. -pter), adj., cu aripile acoperite cu țepi; ~sferă (v. -sferă), s. f., corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.