ACEFALOCHIRIE s. f. lipsă congenitală a capului și a mâinilor. (< engl. acephalochiria)

ACEFALO- „absența capului”. ◊ gr. akephalos „fără cap” > fr. acéphalo-, engl. id. > rom. acefalo-. □ ~brahie (v. -brahie), s. f., lipsa congenitală a capului și a brațelor; ~cardie (v. -cardie), s. f., absența congenitală a capului și a inimii; ~chirie (v. -chirie), s. f., lipsa congenitală a capului și a membrelor superioare; ~gastrie (v. -gastrie), s. f., absența congenitală a capului și a părții superioare a abdomenului; ~gastru (v. -gastru), adj., s. m., (monstru) care prezintă acefalogastrie; ~pod (v. -pod), adj., s. m., (monstru) care prezintă acefalopodie; ~podie (v. -podie), s. f., absența congenitală a capului și a picioarelor; ~rahie (v. -rahie), s. f., lipsa congenitală a capului și a coloanei vertebrale; ~stom (v. -stom), adj., s. m., (făt teratologic) care prezintă acefalostomie; ~stomie (v. -stomie), s. f., absența congenitală a capului și a orificiului bucal; ~toracie (v. -toracie), s. f., absența congenitală a capului și a toracelui.