achenă sf [At: DEX² / Pl: ~ne / E: fr akène] Tip de fruct indehiscent, a cărui sămânță, acoperită cu un înveliș tare, nu e sudată de acest înveliș.

*ACHENĂ (pl. -ne) sf. 🌿 Fruct cu o coajă uscată care trebue deschisă sau spartă spre a i se scoate miezul sau sămînța, cum sînt aluna, castana, sămînța de floarea soarelui, etc. ( 🖼 16) [fr. akène].

ACHENĂ, achene, s. f. Tip de fruct uscat provenind din sudarea a două carpele și cuprinzînd de obicei o singură sămînță, închisă într-un înveliș tare. Fructul de floarea-soarelui este o achenă.

ACHENĂ, achene, s. f. Tip de fruct uscat, a cărui sămînță, acoperită cu un înveliș tare, nu e sudată de acest înveliș. – Fr. akène (< gr.).

ACHENĂ s.f. Tip de fruct indehiscent, uscat, de obicei cu o singură sămînță. [< fr. akène, cf. gr. a – fără, chainein – a se deschide].

ACHENĂ s. f. fruct uscat, indehiscent, cu o singură sămânță. (< fr. akène)

ACHENĂ ~e f. Fruct uscat al unor plante care nu se deschide la coacere, având, de obicei, o singură sămânță. /<fr. akene

*achénă f., pl. e (fr. akène și achaine, d. vgr. a, nu, ne-, și haĭno, deschid). Bot. Fruct uscat cu pericarpu nelipit de semințe, ca la alun, stejar, cînepă, păpădie. V. carĭopsă, samară.

achenă s. f., g.-d. art. achenei; pl. achene

achenă s. f., g.-d. art. achenei; pl. achene

achenă s. f., g.-d. art. achenei; pl. achene