ACIDO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „acid”. [Var. acidi-. / < lat. acidus – acru].

ACID²(O)-/ACIDI- elem. „acid”. (< fr. acid/o/-, acidi-, cf. lat. acidus, acru)

ACIDI- v. acido-.

ACIDI- elem. acid²(o)-.

ACIDO- „acru, acid, acreală, aciditate”. ◊ L. acidus „acru” > fr. acido-, it. id., engl. id. > rom. acido-. □ ~butirometrie (v. butiro-, v. -metrie₁), s. f., metodă de dozare a materiei grase din lapte; ~fil (v. -fil₁), adj. 1. Care prezintă afinitate pentru coloranții acizi. 2. Care preferă solurile acide; ~filie (v. -filie₁), s. f., însușirea de a fi acidofil; sin. oxifilie; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante adaptate la solurile acide; ~gen (v. -gen₁), adj., care generează un acid; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a unui acid; ~id (v. -id), adj., cu calități asemănătoare unui acid; ~liză (v. -liză), s. f., operație prin care un acid înlocuiește un alt acid dintr-un ester; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea acidității unui lichid; sin. acidimetru; ~trof (v. -trof), adj. (despre un bazin acvatic) cu exponentul de hidrogen (pH-ul) sub 5.

ACID-, v. ACIDO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., creștere a concentrației ionilor de hidrogen în sînge; ~osteofit (v. osteo-, v. -fit), s. n., osteofit ascuțit; ~urie (v. -urie), s. f., prezență excesivă a unui acid în urină.

ACIDI- „acru, acreală, acid, aciditate”. ◊ L. acidus „acru” > fr. acidi-, it. id., engl. id. > rom. acidi-. □ ~fer (v. -fer), adj., care conține acizi; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de analiză chimică volumetrică a acizilor prin neutralizare cu o bază; ~metru (v. -metru₁), s. n., acidometru*.